Pe Valea Ilvelor, mai precis in comuna Ilva Mare, doamna Ilvelor,  pe zahata ce duce spre Poiana Catunenilor, pe partea stanga cum urci, nu departe de ulita principala, ne apare in fata o casa bine amplasata, bine ingrijita, cu verdeata si flori fel de fel. E casa profesorilor Elisabeta si Stefan Sas, dascali mereu prezenti in viata  obstei, largind notiunea de sat. In casa dansilor e un adevarat atelier de creatie, pictura si literatura. Se intrec in actiuni de cercetare, de valorificare a faptelor de cultura ilvene, fapte mari si demne de lauda prin care promoveaza  lectii de istorie locala, un umanism activ si cultul prieteniei ca niste artisti ai spiritului. Unul picteaza, celalalt cerceteaza, ca doua albine, ca de fapt, ambii sunt profesori de biologie, luand modelul albinei, incarcati cu roadele stiintei si ale intelepciunii depuse in vatra stramosilor care nu au parasit-o, vatra fiintei lor,  unde veacurile au faurit in tacere cultura noastra populara.

 A patra carte cu caracter etnografic este cea de fata, cu o prefata scrisa de cele doua fete, Alina si Simona, mandre de parintii lor, care prin tot ce fac dovedesc ca oamenii pot fi folositori si dupa pensionare, raspandind lumina cunoasterii prin scris, cu convingerea ca vorbele zboara, scrisul ramane.

Cu o abordare minutioasa, spun fetele, tata scoate in fata personaje  memorabile si evenimente semnificative, care au marcat comuna Ilva Mare, fie ca este vorba de preoti, dascali, alti carturari, primari, gospodari ai satului, rapsozi populari, oameni care dupa priceperea lor au facut ceva pentru sat. Apar portretele celor 18 primari, incepand din anul 1907, ce semnifica imaginea gandurilor satului. O marturie a identitatii si a valorilor care au conturat comunitatea si sudeaza radacinile printr-o calatorie emotionanta in timp.

Cartea carturarului ilvean te capteaza si te incanta dovedind un interes sporit fata de cei care au slujit satul si fata de cei ce s-au inaltat pe podiumul  culturii, lucrand pe alte meleaguri, apreciati de comunitatea in care s-au inrolat prin procesul muncii. O carte portretistica, cu oameni de ieri si de azi, ce ridica prestanta satului, in ambianta caruia scriitorul zilei a presarat cartea cu umbra viselor de altadata, in atmosfera casei parintesti, care i-a ravasit fiinta si i-a hranit visele. Satul insasi, cu oamenii lui este inghitit de vremuri si usor, usor devine  pustiu, fara viata. Mare noroc cu preotul si cu condeierii de talia lui Stefan Sas, care mai pomenesc numele celor ale caror zambete s-au stins.

Tentatia rugaciunii apare in carte prin paginile de slavire si cinstire a  preotilor locali ce s-au inchis in odaia sufletului lor prin rugaciune, ducand  mesaje  peste zarile senine ale sufletului. Ma bucur ca printre dansii se afla si un consatean de-al meu, din satul de peste Rau-Lusca, Nasaud, preotul paroh IULIU CIOLCELIU, din parintii Grigore si Floarea (din familia Hant, Nasaud), care a slujit aici timp de 39 de ani, ani incarcati de multe realizari, printre care  reinhumarea  celor 40  de ilveni mutati in cimitirul din spatele bisericii, din locul pe care s-a construit calea ferata. In acest sens, a rezolvat cu tamplarul Florea  Lesan care a confectionat  cele 40 de sicrie. De asemenea, l-a primit crestineste pe Episcopul cardinal Iuliu Hosu, care a sfintit gardul imprejmuitor al bisericii.

Cunosc multi carturari prezentanti de autor. Pe Alexandru Husar l-am avut profesor, Pompei Boca a fost bun colaborator in organizarea primelor simpozioane de etnografie si folclor  pe teme locale ce le-am organizat in comuna Rebrisoara, avand un prieten comun pe Nicolae Dunare. Am fost impreuna intr-un colectiv de cercetare sociologica, pe urmele lui Dimitrie Gusti la Sant si la Nimigea, cu Ionel Boca am lucrat in domeniul culturii, fiind presedintele culturii judetene, iar sotia sa Ana, din Salva, a fost instructor de detasament pionieresc la liceul nasaudean. Prietenii de condei si de viata astrista: Sever Ursa, Ana Berengea, Viorica Catuna, colegii de munca Ion Cutova si Gh. Sava, partasi la activitati  cultural-educative si patriotice: Pavel Berengea, Ieronim Ureche, Elena Pop  Muresan, Stefan Candale, Stefan Sas etc. sunt oameni ai cetatii, cu influente  incontestabile, care au inteles exigentele vietii in colectivitate. Printre slujitorii satului il gasim si pe intemeietorul romanului romanesc Liviu Rebreanu, care a fost nanas mare la nunta Sabinei Miron, fiica a Letitiei Slavoaca, cu Virgil Petru, nunta care a avut loc la data de 7 iunie 1936, fiind prezentate cu amanunte atat nunta cat si nuntasii si obiceiul locului.

Printre portrete gasim cateva pagini cu picturile doamnei Elisabeta, ce infrumuseteaza locurile alaturi de albastrul ceresc al caselor ilvene.

Autorul volumului de fata a trasat o brazda de ganduri si amintiri, de case, oameni si livezi, dar mai presus de toate, o geometrie morala si o gradina de intelepciune.

Ioan Mititean