Se cuvine sa ne treaca o clipa prin minte autorul cunoscutei carti "Romania pitoreasca", un atlas geografic comentat, traversat de o calda iubire de tara, la comemorarea in data de 19 noiembrie 2024, a 105 ani de la trecerea sa in alta viata. A iesit in lume in satul Plesesti, aproape de Barlad, azi "Alexandru Vlahuta", in anul 1858. Se scoleste la Barlad si Bucuresti. Se inscrie la facultatea de drept,  pe care n-o termina din cauza situatiei materiale precare, devenind institutor si apoi profesor la Targoviste.  

Editeaza revista "Vieata" (1893-1896), apoi Samanatorul (1901), impreuna cu Cosbuc.

Anii Primului Razboi Mondial si-i petrece la Barlad si Iasi. Din cauza ocupatiei germane, pribegeste intr-un car cu boi. A fost confrate de condei cu Eminescu, Delavrancea, Caragiale. Pe Eminescu il stia pe din afara si-l diviniza. A stat un timp la umbra  "Luceafarului" (Unde ni sant visatorii?, Lui Eminescu), apoi si-a croit o cale lirica proprie. In 1887, volumul "Poezii" a constituit un eveniment literar. Tema sociala e prioritara in volumele de nuvele: "Din geana vietii", "In valtoare", "Clipe de liniste", "La gura sobei", "File rupte" si  "Dreptate".

Indemnat de ministrul Spiru Haret, Vlahuta realizeaza o descriere poetica a tarii in Romania Pitoreasca. E un jurnal de calatorie, incarcat de metafore si dragoste fata de istoria neamului. E un elogiu al taranului roman.

Autorul porneste calatoria cu vaporul de la Portile de Fier, pe Dunare in aval. Descrie amanuntit localitatile omenesti pana la Marea Neagra, Insula Serpilor. Apoi urca in muntii neasemuiti din zona Neamtului, prin celebrele  manastiri, pana in Bucovina.  Intreprinde pe Bistrita, de la Dorna la Piatra, o alta excursie pitoreasca si revine in Bucuresti, trecand prin Valea Prutului.  A mai scris "Pictorul N.I. Grigorescu - vieata si opera lui" (despre ilustrul sau prieten) si un roman liric psihologic "Dan", cu multe elemente autobiografice.

"De-abia se ispraveste-o sarbatoare.

Si-ncepe alta. Muzicile canta...

Imbraca-te-n podoabe TARA SFANTA

Sa nu mai stie nimeni ce te doare!

           In vuiete se prabuseste-o lume

           Cladita pe minciuni. Dar ce manie!

           Cum suiera cumplita vijelie!

           Sar fratii intre ei sa se zugrume." (1907)      

 Ioan Mititean