Sa ne alimentam putin visele din izvoarele istoriei, aducand in fata oameni si fapte, rememorand carturari care au scris istoria. Astazi ne oprim o clipa asupra vietii si activitatii lui Titu Maiorescu, care a implinit de curand 185 ani de la nastere.   

Nascut la Craiova, la 15 februarie 1840, fiu al profesorului ardelean Ion  Maiorescu, amestecat in rosturile revolutiei pasoptiste, care pribegeste o perioada in Brasov. Aici Maiorescu face prima clasa de liceu (1850), apoi la Institutul "Theresianum" din Viena, scoala finalizata excelent (premiant).

Face studii la Universitatea din Berlin si Giessen, unde-si ia doctoratul in filosofie (1859). Mai termina si facultatea de drept din Paris (1861). Solicitat sa ramana in strainatate, refuza categoric si vine in tara.  Functioneaza ca profesor la Universitatea din Iasi, localitate unde sta pana in anul 1874, intemeind societatea celebra JUNIMEA (1863) si revista Convorbiri literare (1867).

Intre anii 1874-1917, locuieste in Bucuresti, lucrand ca avocat, profesor universitar, deputat conservator, ministru si chiar prim-ministru, prezidand  Conferinta de pace de la Bucuresti (1913), in urma razboiului balcanic.

S-a stins la 18 iunie 1917, in capitala, dupa o maladie cardiaca.

Sub patronajul sau s-au format marii clasici ai literaturii romane, in epoca fertila a Regelui Carol I. Critic literar si  estetician inzestrat,  Maiorescu ne-a lasat: "O cercetare critica asupra poeziei romane" (1867), "Directia noua in poezie si proza romana" (1872), "Comediile domnului Caragiale" (1885), "Eminescu si poeziile sale" (1889), "Povestirile lui Sadoveanu" (1906), "Poeziile lui Octavian Goga" (1906) s.a.  

Sa nu uitam ca datorita lui Maiorescu si Junimii s-au impus in constiinta  publicului un mare numar de scriitori dintre care amintim: Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici, Duiliu Zamfirescu, fiind si o  admirabila delicatete sufleteasca.

Ioan Mititean