Ma obliga constiinta de om al scrisului, al adevarului si al dreptatii sa scot la lumina oameni si fapte inscrise pe tabla vietii lor, urme care nu pot fi sterse niciodata. De aceasta data aduc in prim-plan patru oameni ai caii ferate, care si-au petrecut o mare parte din viata in glasul rotilor de tren.

Este vorba despre Macedon Tofeni, care urca in tren din gara Salva, Leon Strugar din Sangeorz-Bai, care se imbarca din gara Ilva Mica, intrucat circulatia pe linia Ilva Mica-Rodna este momentan intrerupta, Nechita Bumbu din Nepos si Grigore Guzu din Poiana Ilvei.

Asadar, pornesc la drum pe Valea Ilvelor alaturi de acesti patru ceferisti de ieri, oameni care si astazi promoveaza un umanism activ si cultul prieteniei. Sunt valori pe care nu le-au cumparat, ci le-au dobandit prin fiecare fapta buna, prin fiecare gest de omenie, prin fiecare cuvant de alinare si prin fiecare zambet adus pe chipul calatorilor intalniti de-a lungul drumului de fier. Vietile lor reprezinta o lectie despre demnitate, daruire si respect fata de oameni, valori care raman la fel de trainice precum sinele pe care si-au desfasurat activitatea.

Am descoperit o lume feroviara care nu reprezinta doar o retea mecanica de otel si electricitate, ci un adevarat organism viu, animat de o categorie aparte de profesionisti - ceferistii. Ei sunt gardienii unor valori fundamentale precum punctualitatea, devotamentul si responsabilitatea.

De la mecanicul de locomotiva care scruteaza noaptea din cabina sa drumul de fier, pana la impiegatul de miscare, seful de tren sau seful de gara, care coordoneaza cu precizie si competenta circulatia trenurilor si siguranta calatorilor, fiecare isi asuma o misiune de mare raspundere. Impreuna, acesti oameni formeaza coloana vertebrala a infrastructurii nationale, conectand comunitati, apropiind distante si invingand adesea vitregiile vremii.

Astazi aduc in atentie patru oameni ai sinelor de ieri si ai culturii de astazi, personalitati apreciate in comunitatile in care traiesc. Sunt oameni care nu si-au uitat niciodata radacinile, fiind mereu cu gandul la origini, la samanta neamului, la inaintasii care au calcat acest pamant si la valorile autentice ale spiritului romanesc.

Primul dintre ei este salauanul Macedon Tofeni, rebrisorean prin obarsie, care a facut trecerea de la Regionala CFR Cluj la lumea literelor si a culturii. Membru activ al Ligii Scriitorilor, acesta detine functii de raspundere in cadrul filialei din care face parte, fiind vicepresedinte si redactor-sef al revistei "Glasul Armadiei", publicatie pe care a initiat-o si o editeaza trimestrial prin propriile eforturi.

Activitatea sa culturala este completata de volume de poezie, de romanul "Nora" si de o bogata activitate jurnalistica dedicata promovarii valorilor culturale, a memoriei colective, a credintei si a traditiei. Recent, s-a intors din pelerinajul efectuat la Muntele Athos, loc al spiritualitatii ortodoxe, experienta care i-a deschis noi perspective si i-a inspirat un nou proiect editorial, o carte dedicata acestor locuri sfinte si oamenilor care le insufletesc.

Plin de forta creatoare si de energie intelectuala, domnul Leon Strugari a patruns cu succes in agora culturala, devenind un veritabil promotor al valorilor spirituale si identitare. Prin emisiunile sale de televiziune, realizate cu pasiune si talent, raspandeste lumina cunoasterii, abordand teme care atrag, incanta si captiveaza publicul. Prin intreaga sa activitate reprezinta un model de implicare civica si culturala, trezind respect si admiratie in randul celor care il cunosc.

Pasionat de istorie si de destinul neamului romanesc, sustine permanent adevarate lectii de cultura si memorie colectiva. Impreuna cu sotia sa, Ioana, a infiintat Societatea Culturala "Ginta Latina", contribuind la consolidarea legaturilor de prietenie si colaborare cu romanii de peste Prut. Totodata, intretine relatii apropiate cu mediul cultural nasaudean, fiind membru activ al Societatii Culturale "Astra".

Inzestrat cu remarcabile aptitudini artistice, manuieste arcusul cu sensibilitate si maiestrie, interpretand la vioara melodii care impresioneaza prin expresivitate si rafinament, asemenea unui adevarat profesionist.

Iubitor al artei populare si al traditiilor stramosesti, si-a transformat propria locuinta intr-un autentic muzeu etnografic, un spatiu al memoriei si identitatii romanesti. Aici, fiecare obiect spune o poveste, iar fiecare colt pastreaza amprenta unei lumi care nu trebuie uitata. Prin aceasta initiativa generoasa, ofera celor care ii trec pragul sansa de a se redescoperi pe ei insisi, de a intelege mai bine radacinile din care provin si de a pretui valorile autentice ale neamului romanesc.

Experienta sa de viata, intelepciunea acumulata si dragostea pentru oameni il recomanda drept un autentic pastrator al traditiei si un neobosit slujitor al culturii.

Pentru Grigore Guzu, cele sapte volume de poezie publicate de-a lungul anilor reprezinta expresia unei intelepciuni trainice, intemeiate pe principii sanatoase, stimulatoare si provocatoare. Este un reper moral si cultural in viata satului sau, un rapsod popular inzestrat cu o memorie impresionanta, capabil sa recite ore in sir din opera marilor scriitori clasici, asemenea tatalui sau, badea Grigore, de la care a mostenit dragostea pentru cuvant si pentru valorile autentice.

Ca membru al Ligii Scriitorilor, se dovedeste un creator plin de farmec si sensibilitate, un autor care stie sa transforme legenda in realitate si realitatea in poezie. Om simplu, apropiat de oameni si generos cu cei din jur, Grigore Guzu lumineaza prin nobletea sufletului sau si prin daruirea unor ganduri inalte.

La Cabana "Datina", de pe Valea Strugarului, sub parfumul florilor de salcam, cartea este sarbatorita an de an ca o adevarata sarbatoare a spiritului. In data de 13 iunie 2026 s-a desfasurat cea de-a V-a editie a manifestarii culturale gazduite aici, prilej cu care au fost prezenti si scriitorii ceferisti, reuniti in jurul volumului "Valurile vietii", pentru a-i descoperi mesajul si semnificatiile.

La Nepos, in vechiul sat asezat pe malul drept al Somesului, il intalnim pe Nechita Bumbu, om gospodar, primitor si priceput, un artist care isi petrece mare parte din timp in fata sevaletului, mereu animat de noi forte creatoare. Casa sa s-a transformat intr-o veritabila galerie de arta, adapostind sute de tablouri inspirate din frumusetea naturii, din traditiile locale si din viata oamenilor care trudesc pamantul si ne asigura painea cea de toate zilele - taranii romani.

Acesti oameni, coboratori din neamul ghezasilor de pe Valea Ilvelor, au schimbat o munca cu alta, fara a renunta la spiritul de daruire si la dorinta de a fi folositori comunitatii. Ei isi gasesc mereu rostul prin activitatile pe care le desfasoara, cultivand armonia in relatiile cu semenii si implicandu-se activ in viata culturala, literara si artistica a locurilor natale.

Sunt oameni care gandesc pozitiv, cauta binele in fiecare imprejurare si demonstreaza ca adevarata implinire vine din ceea ce daruiesti celor din jur. Pentru tot ceea ce au facut si continua sa faca, merita intreaga noastra pretuire si recunostinta. Iar acest lucru este cu atat mai important cu cat RECUNOSTINTA, asemenea binelui, naste intotdeauna RECUNOSTINTA.

Ioan Mititean