Unele carti isi incheie povestea odata cu ultima pagina. Altele abia atunci incep sa lucreze in sufletul cititorului. Cartea "Un gand la marginea timpului" scrisa de Ana Aurelia Pintea este una dintre acele carti care nu cer doar sa fie citite, ci traite. Cu o sinceritate profunda si o sensibilitate aparte, autoarea il poarta pe cititor prin emotii, intrebari si adevaruri care vorbesc despre viata, iubire, timp si puterea de a renaste dupa fiecare incercare.
Volumul nu poate fi incadrat intr-un singur gen literar, pentru ca imbina poezia cu proza reflexiva si cu nota de jurnal, iar aceasta libertate ii ofera naturalete. Textele curg firesc unul in altul, ca si cum ar face parte din aceeasi confesiune spusa in forme diferite.
Desi la prima vedere pare alcatuit din texte independente, cartea are o unitate profunda. Multe simboluri revin de-a lungul paginilor: timpul, lumina, frunza, luna, marea, oglinda, tacerea sau dorul. Ele nu sunt simple imagini poetice, ci repere care dau sens intregului volum si insotesc cititorul in aceasta calatorie interioara.
Timpul ocupa un loc aparte. Nu este considerat numai decorul in care se petrec lucrurile, ci o prezenta vie, aproape un partener de dialog. In texte precum "De vorba cu timpul" sau "Batranul cu tampla sura", timpul pare sa intrebe, sa asculte si sa raspunda. Citind, ai impresia ca acest dialog apartine si propriilor tale ganduri.
La fel de importanta este lumina, prezenta in multe dintre texte ca simbol al sperantei si al renasterii. In "Candela luminii", "Lumini triumfale" sau "Noaptea din suflet", lumina nu alunga intunericul, ci il transforma intr-un loc din care poate incepe vindecarea. Mesajul este discret, dar puternic: chiar si dupa cele mai grele incercari exista posibilitatea unui nou inceput.
Un alt fir care uneste intreaga carte este iubirea, privita in toate formele ei. Este iubirea care vindeca, iubirea care raneste, iubirea care lipseste sau cea care ne invata sa mergem mai departe. In texte precum "Scrisoare nerostita", "Piatra de hotar", "Din rani, am inflorit" sau "Abuz emotional", durerea nu este prezentata pentru a impresiona, ci pentru a arata ca din suferinta se poate naste intelegerea si puterea de a merge inainte.
Unul dintre cele mai frumoase aspecte ale volumului este echilibrul dintre emotie si reflectie. Poezia transmite trairea in forma ei cea mai intensa, iar proza ofera spatiul necesar pentru a intelege acele emotii. Cele doua se completeaza firesc si dau cartii un ritm calm, apropiat de felul in care oamenii isi traiesc propriile experiente.
Pe masura ce inaintezi in lectura, ai senzatia ca urmaresti parcursul unei transformari interioare. Autoarea nu incearca sa impresioneze prin artificii stilistice, ci prin sinceritate. Vocea ei este calma, autentica si apropiata de cititor, iar tocmai aceasta naturalete ii da forta.
Textele despre empatie, credinta, bunatate si fragilitatea omului depasesc sfera unei simple confesiuni personale. Ele vorbesc despre experiente pe care fiecare le poate recunoaste, intr-o forma sau alta, in propria viata. 
In esenta, "Un gand la marginea timpului" este o carte despre transformare. Despre felul in care durerea poate deveni cuvant, fragilitatea se poate transforma in putere, iar tacerea poate deveni un drum spre cunoastere. Este o carte despre puterea omului de a merge mai departe fara sa-si piarda sensibilitatea si capacitatea de a iubi.
Dincolo de toate aceste teme, ramane prezenta autoarei, Ana Aurelia Pintea, care scrie cu sinceritate si curaj despre ceea ce traieste. In paginile sale se simte o voce autentica, care cauta sa impartaseasca adevarul propriilor experiente. Autoarea nu inchide sensurile, ci le lasa deschise, fiecare cititor reusind sa  descopere altceva in aceasta carte, in functie de propriul drum. Tocmai de aceea, "Un gand la marginea timpului" este o intalnire cu tine insuti.
Si poate acesta este cel mai frumos dar pe care Ana Aurelia Pintea il ofera: o carte vie, care nu se lasa descoperita o singura data. Ea se redeschide de fiecare data cu alte intelesuri, pentru ca fiecare cititor o intalneste prin propria sa poveste, prin propriile trairi si intrebari. 

Lucretia Mititean, Nasaud
Gabriela Nedelcu Teodorescu, Iasi