Prima expozitie la Bistrita a sculptorului Adrian Piorescu - laureatul "Premiului anual Grigore Bradea" 2025 - a fost inaugurata ieri, 10 septembrie 2026, la Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud. Intitulata "One Small Step", expozitia isi propune "o imediata trimitere catre un subiect recurent in practica artistului, anume consecintele evolutiei - intruchipat in relicve ale prezentului." 

Premiul Grigore Bradea acordat anual tinerilor sculptori este acordat de Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud - prin Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud - in parteneriat cu Uniunea Artistilor Plastici din Romania si Asociatia Culturala "Grigore Bradea".

Premiul Grigore Bradea a fost acordat pana acum sculptorilor Darius Hulea (2013), Maria Sicoie (2014), Ionel Mihai (2015), Axenia Rosca (2016), Anca Statica (2017), Alexandru Daniel Smuczer (2018), Emilian Mocanu (2019), Florin Tamba (2021), Iulian Cristea (2022), Matei Emanuel (2023), Alexandru Ranga (2024) si Adrian Piorescu (2025).

Adrian Piorescu si-a depus candidatura la concursul initiat de Asociatia culturala "Grigore Bradea" si in 2021 - clasandu-se atunci pe locul 6.

Asociatia culturala "Grigore Bradea"

"Multumim tuturor partenerilor care ne-au sprijinit de-a lungul timpului. Multumim Consiliului Judetean Bistrita-Nasaud si Complexului Muzeal Bistrita-Nasaud care sustin financiar Premiul Grigore Bradea. Stim cat este dificil, in vremuri atat de crunte, sa continue sa se implice intr-un asemenea demers. Multumim prietenilor vazuti si nevazuti care ne-au oferit incredere si sustinere in toti acesti ani."

Adrian Piorescu, despre expozitia One Small Step

"Expozitia a pornit de la o lucrare care se numeste chiar One Small Step. Aveam de multa vreme in minte tema cu nedreptatea, autoritatea si asumarea laudelor. Ca umanitate, ne-am cam laudat singuri, dintotdeauna: au ajuns oamenii pe Luna, uite cat de departe am ajuns - fara sa mai conteze procesul prin care s-a ajuns acolo. Faptul ca inainte au fost trimise in spatiu sute de animale - de la pisici, caini, maimute, pana la fluturi - nu mai apare aproape nicaieri. M-a deranjat. Si ma intrebam la un moment dat: ce este mai presus - orgoliul sau progresul? Lupta pentru spatiu si cucerirea lui a fost o lupta a orgoliilor, din punctul meu de vedere. Au lasat in urma tot ce a insemnat parcursul pana acolo…

Dupa acea lucrare - One Small Step - am desenat pe placute de ciment capsula Apollo 11, catelusa Laika si maimuta Ham. Desenele pe placute de ciment sunt pentru mine un fel de marturie recenta, un fel de desene rupestre de mare actualitate. Ce ar ramane in cazul unei catastrofe? Ar ramane aceste placute de ciment, ca niste marturii stravechi desenate cu creionul…

Dupa ce am vazut sala de expozitie in fotografii, mi s-a parut ca ar fi foarte potrivita pentru expozitia legata de spatiu. Faptul ca este un semicerc m-a dus cu gandul la capsulele din pozele cu astronauti. One Small Step are craniul catelusei Laika inauntru, iar casca de astronaut "ascunde" craniul maimutei Ham. Pornind de la aceste piese principale, s-au dezvoltat ulterior si ideile pentru celelalte sculpturi. Planetele infipte pe steag au fost prima lucrare noua realizata pentru aceasta expozitie. Initial trebuia sa fie o sulita care traversa planetele. Am lasat totusi varianta cu steagul. Pentru ca acesta este simbolul autoritatii exprimate de orice stat cuceritor. Amuzant este ca lucrarea se intituleaza US. Dar fara puncte. Adica este o chestiune care ne implica si ne priveste pe noi toti.

Spre surprinderea noastra, cand panotam, ni s-a intamplat inca un lucru fascinant. Am descoperit luminile care, atunci cand sunt pozitionate intr-un anumit fel, cu intuneric intr-o parte si lumina in alta parte - te duc cu gandul la sentimentul ca ai fi undeva sus, in spatiu. Desi, paradoxal, aici cobori mult ca sa ajungi "sus".

Unul dintre desenele pe placuta de ciment reprezinta chiar umbra robotelului de pe Marte. La fel se vad si cei care intra in expozitia One Small Step. Luminile sunt asezate astfel incat, cei care se apropie sa aiba umbra proiectata precum robotelul din desen. Intr-un fel, toti care viziteaza expozitia fac parte din ea si sunt integrati in ea.

Luminile au creat efectul acesta de importanta: constientizam toti ca suntem acolo. Umbra impunatoare care se proiecteaza datorita luminii ar trebui sa ne puna putin pe ganduri. Care este rolul meu ? Ce caut aici ? Ce vreau sa inteleg ? Care sunt de fapt motivele pentru care vrem sa cucerim ceva ? Cat de mare este orgoliul nostru si cat de departe poate sa ajunga ? Se aplica ideea cu - scopul scuza mijloacele ?

M-as bucura ca oamenii care vad expozitia sa-si puna niste intrebari. Lucrarile mele nu sunt cele mai dragute. Au un pic de dramatism in ele. De aceea apar si craniile incluse, de aceea sunt si sparte lucrarile, nu sunt perfect facute. Poate publicul este mai putin obisnuit cu tipul asta de lucrari cu un impact emotional nu tocmai ok. Lucrarile nu vorbesc despre cat de frumos e totul. Hai sa vorbim putin si despre partea asta mai urata a umanitatii. Nu neaparat ca as vrea sa arat cat de nasol e omul sau ce specie josnica suntem. Ci pur si simplu vreau sa vada lucrarile si sa schimbe ceva in ei. Chit ca pleaca din expozitie si isi amintesc peste o saptamana - am vazut chestia aia, azi fac altceva decat rutina obisnuita..."

Vasile Duda, istoric de arta:

"Traversand expozitia sculptorului Adrian Piorescu ne confruntam cu diverse componente ale unei tehnici de varf care a devenit arhaica. Parca am avea sub priviri descoperiri arheologice. Sunt lucrari - simboluri ale tehnicii care vorbesc despre cat de departe am ajuns. Dar lucrarile in sine par sa apartina unui trecut antichizat. A devenit istorie acum mult timp. Si descoperirea in sine s-a produs in urma cu mult timp, fara sa devina totusi o normalitate vizita noastra in spatiu. A ramas in continuare in imaginarul colectiv, care a generat, pe de alta parte, si multe teorii care chestioneaza daca am ajuns intr-adevar pe luna sau nu.

Punctarea acestui subiect este unul conteaza din nou in contemporaneitate. Tocmai pentru a testa cumva limitele. Poate ca nu individual, cat mai ales, cred eu, impreuna. Perioada pe care o traversam este una a divizarilor. (…)

Am privit destul de atent modul in care Adrian Piorescu a reusit sa obtina aceste texturi ale betonului, la felul in care cimentul modeleaza suprafata. Ma gandeam cat de multe discutii au fost si in jurul acestui material descoperit la finalul secolului al XIX-lea in forma in care il stim acum. Si romanii au folosit o varianta, dar modernismul a adus altceva. S-a cladit o intreaga epoca industriala, dar cu un mare consum de resurse. (...)

Adrian Piorescu a reusit sa treaca materialul in care a lucrat dincolo de posibilitatile cu care suntem obisnuiti. Aceasta este calitatea unui artist bun care controleaza bine materialul si care poate sa-i ofere noi valente. Se simte componenta istorica, componenta de identitate din trecutul sau. Parca descoperim lumea in care traim peste 100 de ani, ca pe o planeta pe care ne-am intors si dintr-o data descoperim urme pe care le-am lasat cu aceste materiale ale modernitatii: fierul si betonul. Sunt elementele care au caracterizat dezvoltarea industriala masiva. Acum se trece spre alte materiale, mult mai subtile, care vorbesc despre o alta lume, pe care o masuram cu alte dimensiuni."

Madalina Lucsoreanu, grafician, curator expozitie "One Small Step"

"Vrem oare sa cunoastem mai mult sau doar sa cucerim tot mai mult?

Expozitia "One Small Step" a artistului Adrian Piorescu a fost gandita inca de la inceput sub forma unei instalatii realizate special pentru spatiul in care aceasta se desfasoara. Lucrarile alese isi propun o imediata trimitere catre un subiect recurent in practica artistului, anume consecintele evolutiei, acesta fiind intruchipat in relicve ale prezentului.

De-a lungul timpului, sub eticheta de "in numele omenirii", au fost comise fapte lipsite de umanitate, (re)confirmandu-se astfel ideea ca un scop maret va fi intotdeauna mai important decat sacrificiile pe care atingerea sa le poate presupune. Prin urmare, se poate afirma faptul ca natura umana este profund si irevocabil marcata de o lipsa de scrupule in ceea ce priveste atingerea scopurilor izvorate din ambitie nestavilita si sete continua de putere si cucerire.
Ceea ce este deja locuit pare sa nu prezinte intaietate in ierarhia salvarii, existand astfel o fuga conturata de neasumare si nepasare.
Prin lucrarile pe care le uneste in cadrul acestei expozitii personale, Adrian Piorescu prezinta indubitabil o imagine onesta a luptei asidue si nemiloase pentru cucerirea spatiului."

Adrian Piorescu (n. 1997, Craiova), a absolvit in 2016 Liceul de Arte "Marin Sorescu", Craiova, profilul Pictura. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, specializarea Sculptura, la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti ( master 2019-2021 si licenta 2016 - 2019).

PREMII

2026 - Premiul UAP pentru Sculptor Emergent

2025 - Premiul Grigore Bradea 2025 acordat tinerilor sculptori

2024 - Marele Premiu la Editia Nationala 2024 a Premiilor Crama Oprisor pentru Desen Contemporan, Muzeul National de Arta Contemporana din Bucuresti

Premiul Inaugural de Achizitii - Muzeul National de Arta Contemporana acordat in cadrul Targului de Arta Contemporana RAD 2025

EXPOZITII PERSONALE - 2025

• expozitia Sarmanul meu Yorick, sculptura Human Error #5, Galeria CREART, Bucuresti, , curator Ioana Iuna Serban

• expozitia Authority s Algorithm ? 1st Chapter, Laborna Gallery, Bucuresti, curator Ciprian Paleologu

• BLOOMING MONUMENTS #1, sculptura Contramonument, Crama Oprisor, Bucuresti 2022

• expozitia Untouchable Nature, Celula de Arta, Bucuresti

Intre 2018 si 2025, Adrian Piorescu a participat la peste 40 de expozitii de grup in Romania si in strainatate, in orase precum Bucuresti, Iasi si Timisoara, precum si in Turcia si Bulgaria.