Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Invatamant-Educatie Sambata 15 Mai 2021 - 14587
Lumina din sufletul dascalului.

Intotdeauna mi-a facut placere deosebita sa scriu si sa vorbesc despre oamenii de la catedra, despre acei incalzitori de suflete, care ard ca o flacara vie pe altarul scolii. Si unul dintre acestia este pentru mine domnul Leon Hogiu, profesor si apoi, multa vreme inspector scolar general, omul care si-a dedicat cea mai mare parte din viata acestei nobile profesiuni.

L-am cunoscut cu multi ani in urma, acolo unde albastrul cerului picura ca dintr-o streasina peste verdele crud al bradului de la munte. Eram proaspat absolvent de facultate, repartizat la Scoala din Parva, o localitate aflata la marginea geografiei judetului, cum le placea unor ziaristi sa spuna despre aceasta comuna..

Acolo mi-a fost dat sa-l cunosc pe Leon Hogiu, in calitatea sa de inspector scolar general. Abia trecusera cateva luni de cand incepusem sa ma obisnuiesc cu viata de dascal, si iata ca intr-o zi, in plina iarna, intra pe poarta scolii omul care purta grija si destinele invatamantului nostru.Avea nevoie de un profesor de limba romana , pe care trebuia sa-l detaseze in comuna Lesu, unde era absoluta nevoie de un asemenea cadru didactic. Motivele erau bine intemeiate, si cum la Parva eram mai multi absolventi de filologie, "soarta mi-a suras mie’’, fiind ultimul venit in aceasta unitate scolara. N-a trebuit sa ma gandesc prea mult, pentru ca, inspectorul Leon Hogiu avea o putere de convingere surprinzatoare, purta in vorbele sale o anume protectie sufleteasca, iti transmitea acea incredere de care aveai nevoie. Am acceptat plecarea si timp de doi ani m-am straduit sa fiu omul potrivit pentru alegerea sa. M-a vizitat de cateva ori in aceasta vreme, nu in calitate de inspector, ci de om interesat de viata mea.

In 1973 m-am intors la Parva, acolo unde aveam dispozitia ministeriala de repartizare. Ma numise director de scoala, chiar daca nu aveam experienta in actul de conducere. Era pentru a doua oara cand Domnia sa isi punea girul increderii in fortele mele. Au urmat apoi sedintele lunare de instruire a directorilor, la care se mai adaugau si cele metodice. Pentru mine, dar si pentru altii au fost adevarate lectii de management, din care aveam atatea de invatat.Nimic nu facea intamplator, totul venea dintr-o necesitate si din dorinta lui ca invatamantul sa mearga pe calea cea buna. Avea un dar al prelegerilor bine gandite si sistematizate, vorbea deschis si convingator, stia sa fie apropiat si prietenos, uneori chiar generos, foarte capabil si plin de energie.

Cand aveam vreo problema care imi depasea posibilitatile de rezolvare ii ceream sprijinul si mi-l dadea de fiecare data cu sufletul deschis. Stia ca la scoala din Parva se lucreaza in conditii grele, ca este o localitate rasfirata si copiii trebuie sa vina pe jos de la distante mari. A vizitat aproape toate scolile apartinatoare, pana si cele mai izolate. Vechiul internat se afla intr-o stare deplorabila. Imi amintesc si acum, ca Leon Hogiu a fost cel care a sustinut ideea construirii unui nou local pentru gazduirea copiilor vitregiti de soarta. Ea s-a pus in aplicare si au inceput lucrarile, dar s-au oprit la un moment dat, din motive financiare. Tot inspectorul general a intervenit la conducerea judetului, ca lucrarile sa fie continuate, considerand ca Parva trebuie sa fie o prioritate. In cele din urma constructia a fost finalizata. Ea a adus o mare bucurie pentru copii si pentru dascalii acestei scoli.

La Parva venea foarte des si avea numai ganduri bune, iar noi il asteptam cu drag. Nu aveam emotii, cum se intampla in general la orice control de rutina. Trecea pe neobservate de la problemele obisnuite ale scolii la cele ale vietii fiecarui dascal. Nu supara pe nimeni, iar observatiile erau facute cu bun simt, deveneau cele mai sincere recomandari. Mi-a ramas intiparita in minte intrebarea pe care o punea adesea dascalilor : " Cum va petreceti timpul in afara problemelor scolii ?’’.Stia ca o ducem greu, ca suntem izolati, ca posibilitatile de distractie erau aproape inexistente. De la el incoace, nimeni n-a mai fost atat de aproape de dascali.Avea o lumina sufleteasca care te incalzea. Era lumina omului de la catedra si a conducatorului intelept.Intr-un interviu pe care l-am dat la pensionarea mea, am fost intrebat daca am vreo amintire in relatia mea cu Inspectoratul Scolar Judetean ? Raspunsul meu a fost afirmativ si ma refeream la persoana lui Leon Hogiu, om cu multa intelepciune, devotat scolii si oamenilor ei, fara orgoliul puterii, un dascal adevarat de la care ai avut intotdeauna ce invata. Pastrez si acum o scrisoare de multumire pe care mi-a trimis-o in anul 1979, cand din motive subiective a trebuit sa renunte la functia de Inspector scolar general :

 

Stimate coleg,

 Doresc sa va multumesc in modul cel mai calduros, cu prilejul trecerii mele in alta functie, pentru sprijinul pretios pe care mi l-ati acordat de-a lungul anilor in indeplinirea sarcinilor de raspundere pe care le-am avut ca inspector general, in cadrul Inspectoratului scolar judetean.

Imi voi aminti cu multa placere de dumneavoastra, de activitatea pe care am desfasurat-o impreuna in acesti ani, in scopul dezvoltarii si perfectionarii continue a invatamantului din judetul nostru.

Odata cu multumirile mele, va rog sa primiti urari de sanatate, fericire, succese si satisfactii depline, atat in activitatea profesionala, cat si in cea personala.

 Bistrita, 6 noiembrie 1979 Prof. Leon Hogiu

 

 

Dupa ce a preluat conducerea Liceului" Radu Petrescu’’ din Prundu- Bargaului, am aflat ca profesorul Leon Hgiu a facut din aceasta institutie un veritabil model pentru scolile judetului nostru. Bun organizator, priceput in arta conducerii, deosebit de capabil si cu o vasta experienta, el a ramas pana la capatul carierei sale omul care a inspirat incredere si respect in randul dascalilor si va ramane mereu in amintirea lor.

La intalnirea din noiembrie 1997, intitulata sugestiv" ARC PESTE TIMP’’, fiica mea, aflata in primul an de invatamant, mi-a relatat cu emotie cat de mult a impresionat-o cuvantul de suflet si de intelepciune rostit de unul dintre dascalii care a facut cinste invatamantului nostru. Era profesorul pensionar LEON HOGIU, omul cu suflet mare ce nu pregeta nici in aceste momente de ragaz ale vietii sa-i indemne pe tineri sa-si iubeasca profesiunea de dascal, in pofida oricaror neajunsuri si sacrificii.

Pentru mine, Leon Hogiu a ramas un Domn Trandafir al zilelor noastre care "nu si-a facut datoria pentru ca trebuia, ori ca i se platea, ci pentru ca avea in el un prisos de bunatate’’, asa cum spunea Mihail Sadoveanu despre dascalul sau. Acum, in ceas aniversar, imi permit sa-i adresez un calduros "La multi ani !’’si lumina din suflet sa-i incalzeasca anii care vor urma.

 

Prof. Mircea Darosi.

0 comentarii3542 vizualizări03 aprilie 2016




rss 2.0
rss 2.0