Nu putem vorbi despre  invatamantul pedagogic din Nasaud, fara sa scoatem din negura uitarii figura marelui dascal Ion Marian, nascut in comuna Zagra, la 6 august 1796, implinindu-se in acest an 220 de ani de la nastere.

       A urmat scoala triviala din Telciu, cea normala  din  Nasaud si apoi liceul si teologia la Blaj. De la 1 noiembrie 1819  pana la finele lui august 1821 functioneaza ca profesor la gimnaziul din orasul asezat la imbinarea Tarnavelor. Vine apoi ca preot in satul natal Zagra, unde pastoreste timp de 3 ani, impletindu-si munca de paroh cu cea de catihet, la Scoala Normala  din Nasaud.

         In anul 1826 se muta in capitala districtului Regimentului-ll-de granita, unde prin staruinta lui se deschide in anul 1827 si clasa a lV-a.

        Pentru specializarea in pedagogie este trimis in anul 1830 pentru o perioada de un an, la Lemberg. In anul 1833 a fost numit director peste toate scolile Regimentului-l-de granita de la Orlat, unde functionau de asemenea o scoala normala, scoli triviale si scoli satesti.

       La Nasaud se stinge din viata in anul 1833, directorul Istrate, iar vicarul Ioan Nemes era numit canonic la episcopia Blajului, astfel ca Ion Marian este rechemat la Nasaud si numit director al scolilor din Nasaud si vicar  al districtului militar al Nasaudului. Aici a slujit idealul luminarii si ridicarii politice, sociale si intelectuale a poporului sau. El a fost exponentul, conceptiei luminilor care concepeau scoala ca o matca a nationalitatii, iar pe omul de la catedra profetul constiintei si idealului national, apostolul devotat cauzei ridicarii poporului  sau in straturile lui adanci.

  Cultura in conceptia lui Ion Marian nu era un apanaj a boierimii, a unui strat subtire a societatii, ci a poporului care trebuia luminat si instruit cu indrumari de economie rurala, cu tot felul de invataturi care sa-l ridice din starea inapoiata in care se afla. Pentru aceasta a urmarit ca in fiecare sat sa apara faclieri, dascali, invatatori, luminati care sa imprastie cu pricepere si entuziasm aceste cunostinte.

           Cea mai mare infaptuire a sa este organizarea, incepand cu anul 1837, a cursurilor pedagogice de la Nasaud pentru pregatirea invatatorilor, cursuri ce au durat cu intreruperi mai mici sau mai mari pana in anul 1859, cand s-a transformat in scoala normala de invatatori-actul de nastere a acestei prestigioase scoli nasaudene.

           A infiintat fonduri scolare in toate comunele, a marit salariile invatatorilor, a infiintat gradini scolare unde elevii invatau cultivarea pomilor, a intervenit ca invatatorii sa fie scutiti de sarcinile militare si comunale, a creat conditii ca elevii sa primeasca rechizite scolare si carti in mod gratuit, a introdus in clasa a lV-a normele, pomicultura, horticultura si albinaritul cu practica efectiva de catre elevi, a instituit examen pentru cei ce se casatoreau care trebuiau, barbatii sa aiba un numar de pomi altoiti de mana lor in gradini, iar fetele sa aiba tesute un numar de camasi, prosoape etc, a prelungit perioada asa numitor scoli de iarna, in sfarsit a luat un sir de masuri atat de eficace incat intregul invatamant din districtul militar al Nasaudului a primit cu totul alta infatisare, s-a inviorat.

       In semn de pretuire si omagiu a activitatii sale, biblioteca liceului graniceresc a primit denumirea  de "Biblioteca Mariana" iar invatatorimea din districtul Nasaudului a dat numele reuniunii lor de "REUNIUNEA MARIANA " .

Regretatul Profesor  Ion Rusu Sarateanu a  adus pedagogului zagrean calde aprecieri spunand-a fost o scanteie  ce a aprins un foc urias, a fost o constiinta ce a faurit  atatea altele, a fost o credinta   care   va  ramane de-a pururi  in istoria acestui tinut, si-n constiinta  tuturor generatiilor piatra de temelie, fara de care spiritul uman n-are reazam si fara sprijin urcusul  nu-i posibil.

        Lucretia Mititean.