In contextul globalizarii, studiile dedicate comunicarii interculturale au dobandit o relevanta teoretica indiscutabila si o insemnatate aplicativa tot mai evidenta. Ele abordeaza intr-o maniera interdisciplinara un orizont problematic nou, cu implicatii multiple. Asistam la interactiuni complexe, fara precedent ca amploare, intre indivizi, grupuri si societati, fenomen care produce profunde schimbari in structura identitara a culturilor.

Comunicarea interculturala, care a devenit o disciplina de studiu in universitatile din intreaga lume, a redeschis dosarul unor teme perene ale gandirii sociale, precum unitatea si diversitatea culturilor, relatia dintre noi si ceilalti, criza identitatilor si redefinirea lor sub presiunea combinata a mai multor factori. In mod surprinzator, problema diferentelor culturale si a identitatilor a iesit azi din tratatele de antropologie si a ocupat scena tensionata a istoriei reale, unde conflictele identitare sunt la ordinea zilei.. Experientele interculturale ne imbogatesc spiritual, ne deschid noi orizonturi de intelegere a lumii si ne obliga la o evaluare comparativa implicita, care ne ajuta sa ne cunoastem bine propria identitate.

Dialogul intercultural este si un dialog al imaginilor identitare. Lumea a devenit, in intregul ei, un"bazar’’in spatiul comunicational global. Postmodernitatea a impus o schimbare de paradigma in abordarea identitatilor. Imaginea reprezinta acum un capital simbolic cu valoare strategica. Identitatea noastra face corp comun cu imaginile ei in reprezentarile celorlalti. Romania este un caz instructiv pentru aceasta tema. De la Cantemir, care constata cu durere, in urma cu trei secole, ca despre romani "nimeni sau numai putini straini au o imagine adevarata’’, si pana astazi, cand suntem integrati in Uniunea Europeana, ne confruntam cu un deficit de imagine. Ganditorii romani au tradus mereu ecuatia noastra geopolitica si au problematizat intens aceste teme, astfel incat cultura romana beneficiaza de un indelung exercitiu reflexiv asupra identitatii culturale si a comunicarii dintre culturi.

Daca am amintit la inceput ca problema comunicarii interculturale a intrat in atentia universitatilor din intreaga lume, consider ca este potrivit sa trec in revista cateva aspecte privind modul cum se reflecta acest fenomen in procesul nostru de invatamant. Dinamica sociala a ultimelor decenii a adus in fata lumii contemporane o serie de provocari fata de care domeniul invatamantului nu poate ramane indiferent. Asadar, educatia interculturala vizeaza o abordare a diferentelor culturale, strategie prin care se iau in considerare interactiunile spirituale, beneficiile schimburilor dintre culturi, intr-un proces de legitimizare a unei identitati culturale deschise.Interculturalitatea se impune in invatamantul modern ca o necesitate spre a raspunde cerintelor de educatie ale societatii contemporane, prin dezvoltarea interesului elevilor fata de aspectele interculturale, prin dezvoltarea atititudinii de empatie culturala si interculturala. Noul curriculum incearca sa raspunda cerintelor de a asigura in cadrul procesului educational orientarea catre valori si credinte, cultivand respectul pentru diversitatea culturala si pentru identitatea culturala proprie.

Atat programa scolara de gimnaziu, cat si cea de liceu mentioneaza ca obiectiv cunoasterea culturii locale si nationale, precum si deschiderea interesului spre cultura diversa a Europei, dar manualele nu sunt prea generoase in acest sens, ceea ce face ca rolul profesorului de la toate disciplinele sa creasca in mod considerabil prin folosirea unor strategii care sa duca la aprofundarea notiunilor de cultura si interculturalitate.

As porni de la cateva discipline care se predau la nivelul ciclului liceal si, nu numai. De exemplu, invatarea limbilor moderne. Ne putem pune insa cateva intrebari : Oare cunoasterea lor, ne modeleaza modul in care vedem lumea, felul in care gandim, sau alegerile pe care le facem in viata ? Oare oamenii care vorbesc limbi diferite gandesc diferit, doar pentru ca asa-i invata limba ? Daca invatam o limba noua, ne vom schimba modul in care percepem lumea ? Aceste intrebari, nu numai ca i-au preocupat pe oamenii de stiinta, dar ele au starnit si controverse in randul filozofilor, antropologilor, lingvistilor, psihologilor.

Necesitatea invatarii limbilor straine este impusa si de faptul ca nu ne putem lipsi de comunicare, nu putem trai singuri, izolati de lumea care ne inconjoara. Am trecut printr-o experienta care ne-a demonstrat acest lucru. E vorba de perioada comunista, cand in scoala era obligatorie, invatarea la alegere a doua limbi moderne, dar nimeni, sau putini erau aceia care se gandeau ca le vor fi de folos, atata vreme cat granitele erau inchise, iar comunicarea era imposibila. Astazi, lucrurile s-au schimbat. Cine vorbeste cel putin o limba straina este mai bogat din punct de vedere spiritual. Poate comunica si se poate bucura de frumusetea acestui privilegiu. Prezenta celor de dincolo de hotarul nostru ne ajuta sa luminam granita constiintei noastre. Ceea ce cream impreuna este mult mai mult decat ce putem face singuri. Singuratatea ne incetineste foarte mult ritmul de crestere si transformare. Avem nevoie de prezenta celorlalti pentru a invata abecedarul fericirii si apoi sa vorbim fluent, pe mai multe limbi.

Din relatarea, unei colege de la ciclul primar, am retinut un aspect al activitatii sale la clasa si anume ca, diversitatea lingvistica reprezinta cheia unei bune comunicari intercuturale si este unul dintre elementele principale ale bogatului patrimoniu cultural al continentului. Pornind de la aceasta idee, activitatea ei a debutat cu brainstorming referitor la tarile din Europa si limba vorbita de locuitorii acestora. A extras cateva jetoane cu steagurile statelor europene. Dupa ce fiecare elev a aflat" din ce tara provine’’, a asociat si jetonul cu salutul adecvat, pe care l-a memorat si apoi l-a scris pe tabla. Fiecare elev a rezolvat individual o fisa in care se cerea asocierea drapelului cu numele tarii si cu limba vorbita, apoi intr-o "calatorie’’ a colorat steagul tarii din care provenea. Destinatia finala a calatoriei a fost Parisul, elevii studiind la clasa limba franceza. S-au salutat si s-au prezentat, apoi au interpretat cantecul" Sur le pont Avignon’’

Pentru fiecare disciplina scolara exista o gama variata de exemple prin care putem sa realizam comunicarea interculturala. Si pentru ca eu predau educatia muzicala, cred ca este potrivit sa fac o scurta incursiune in acest domeniu pentru a argumenta scopul si rolul muzicii in comunicare. Luwig van Beethowen spunea ca "Muzica este graiul sufletului. Ea starneste in noi, nu instinctele, ci gandurile cele mai profunde’’, iar Platon sustinea ca este singurul grai fara cuvinte pe care il inteleg toate popoarele. Este adevarata limba universala’’

 Dintre toate sistemele de comunicare, muzica este cel mai complex. E greu sa formulezi in cuvinte ceea ce iti transmite muzica, dar fiecare iubitor al acestei arte simte un mesaj pentru zonele intime, profunde ale eului sau. Muzica este mijocul de comunicare cu ajutorul sunetelor care sunt puse in valoare prin cateva elemente distincte : tonul vocii, ritmul, accentul.Ea reprezinta o cale de comunicare directa, intraverbala ( vorbeste fara cuvinte ) intre ceea ce ea sugereaza sau evoca si ascultatorul care ii decodifica mesajul. Limbajul muzical nu are limite, el contine totul, poate exprima totul. Asa cum limbajul vorbit sau scris contine cuvinte, limbajul matematic are la baza cifre si semne, limbajul muzical se exprima prin note. Muzica este una dintre cele mai raspandite arte, producand, la fel ca literatura sau ca si artele plastice rascoliri adanci sau emotii inaltatoare, veselie sau melancolie. Oricine este convins ca, pentru a te intelege cu cei din Franta trebuie sa stii limba franceza, pentru a te intelege cu rusii trebuie sa inveti limba rusa, pentru a te intelege cu chinezii e nevoie sa cunosti chineza, cu evreii, ebraica s.a. m d. Insa, absolut toti oamenii vibreaza si comunica prin muzica, pentru ca acest limbaj nu se decodifica in lumea fizica. Deci sunetul este un produs fizic prin vibratia lui pe o anumita frecventa te poarta in lumea emotiilor, a trairilor sufletesti si a spiritului. Prin muzica se poate comunica cu oamenii de pe toate continentele. Nu are nevoie de translatori si nu se traduce dintr-o limba in alta. Ea are un caracter universal. Daca iesi pe strada si privesti in jur, vei vedea elevi, adolescenti, oameni maturi, care au ceva comun: asculta muzica la telefon, mp3 sau la alte mijloace tehnice moderne.

Ca forma de manifestare artistica, muzica joaca un rol important in viata omului, de la experientele estetice si emotionale, la experientele intra- si interpersonale. Muzica porneste din corpurile noastre. Suntem capabili de a produce sunete muzicale prin vibrarea corzilor vocale, prin lovirea palmelor sau a picioarelor. De asemenea, exprimarea ritmica pare a fi importanta inca de la o varsta foarte frageda. Conform lui Wood, muzica poate imbogati toate laturile personalitatii umane.

In calitatea mea de profesor de muzica, incerc sa fac tot ceea ce este posibil ca elevii mei sa inteleaga muzica, s-o iubeasca, s-o foloseasca si ca mijloc de comunicare, caci ce poate fi mai frumos si mai inaltator decat sa te integrezi in "concertul lumii’’ care promoveaza binele si fericirea oamenilor

Prof. Nicolae Florin Sincari

Bibliografie :

1. Alexanru,Fl., Dialogul intercultural in predarea limbilor straine, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010
2. Dragoi, C.M,. Comunicare prin muzica. Vorbe intelepte. Pe internet, citate celebre.
3. Cucos, C., Educatia. Dimensiuni culturale si interculturale, Iasi, Editura Polirom, 2000
4. Cozma T., O noua provocare pentru educatie : interculturalitatea, Iasi, Editura Polirom, 2000
5. Munteanu,A.M., Comunicare si semn muzical, Editura Pro Arte, Constanta,2004
6. Nedelcu, A., Invatarea interculturala in scoala, Editura Homanitas Educational, Bucuresti, 2004
7. Plugaru, L., Pavalache, M,.Educatie interculturala, Editura Psihomedia, Bucuresti, 2007