Nasaudul a fost binecuvantat de Dumnezeu sa gazduiasca mai multe scoli romanesti pe vremea granicerimii, scoli despre care s-a scris mult de-a lungul anilor. Printre acestea a functionat incepand cu anul 1826 o renumita scoala de fete care in acest an a implinit 190 de ani de la infiintare.  Aproape un veac  a fost singura scoala, singura institutie romaneasca de pe meleagurile nasaudene cu merite deosebite in educatia intelectuala, traditionala si nationala.

Aici s-au format viitoarele mame, sotii, indrumate de cadre didactice, competente, femei care impartaseau elevilor din cunostintele lor. Deschiderea acestei scoli a fost un eveniment deosebit in orasul graniceresc, un eveniment social si politic, cu mare ecou in alte zone ale tarii.

Fireste, rolul si rostul femeii erau altele si procesul de emancipare a acestei jumatati a societatii avea incipient. Cu toate acestea, faptic, femeia era sotia, mama, sora si in multe imprejurari insusi capul familiei, purtatorul tuturor grijilor si nevoilor cand barbatul era la oaste, in razboaie in munti cu turma de oi sau departe la lucru ca sa agoniseasca cele necesare traiului. Dar pentru educatia ei se facea atat de putin ca sa i se consacre alt statut. Granicerii nasaudeni au simtit demult lipsa unei scoli prin care femeile sa dobandeasca alta pozitie in viata si in societate, a fi egalele si tovarasele de sprijin ale barbatilor ce se luptau in diverse feluri pentru libertati politice si drepturi nationale inTransilvania.

Mai marii granicerimii au ridicat deseori asemenea idei si au formulat programatic deziderate revendicative. Dar nu intamplator si din marinimie imparateasca s-au pomenit ei cu scoala de fete ca un dar sau o binefacere a cuiva. Inca din 1825 s-a hotarat de Consiliul belic de Curte din Viena infiintarea unei scoli de fete la Nasaud, dupa decenii de framantari si nevoi locale ridicate in primul rand pentru copilele cadrelor militare ale regimentului si pentru functionari, intre care erau de-acum destui romani, si in totalitate romani erau preotii satelor precum si dascalii, constituind majoritatea absoluta a intelectualilor locali.

De aceea, deschiderea in 1826 a scolii nasaudene de fete a marcat o data si un eveniment social si politic pentru opidul graniceresc, pentru intreg districtul militar si cu ecou in tinuturile din jur.

Dascalitele erau de regula nemtoaice, incepand cu Terezia Weber. La inceput era incadrata doar o singura invatatoare. Pe parcurs a crescut efectivul de copii, asa ca a crescut si numarul claselor si totodata a dascalilor. Scoala de fete a fost anexata scolii normale, avand director pe Cosma Anca, ce asigura functionarea, fiind intretinuta de Fondul de Provente, intocmai ca si trivialele.

Dupa 1863 se trece la predarea in limba romana, devenind  o scoala nationala din sistemul National - Gemeinde - Schulen. Activitatea nu i-a fost intrerupta niciodata. Cu numar mai mare sau mai mic de eleve, a continuat sa functioneze si sa deschida drum atator promotii de incepatoare catre alte scoli  sau alte forme de instruire. In primele trei decenii s-au  predat obiectele: religia, limba germana, citit, scris, socotit si lucrari de mana.

Prima invatatoare romanca a fost Ludovica Olariu, casatorita cu Iacob Pradan, cadru didactic calificat, cu pregatire temeinica si cu entuziasmul tineretii si puterea de daruire muncii pe care o incepuse sub semnul si in credinta apostolatului.

Conform documentelor, anuarele liceului pe anii 1870-1872, ea isi desfasoara activitatea predand materii si impartind sarcinile didactice la cele trei clase doar cu  Nicolae Vasilichi, afara de religie pe care o preda Leon Pavelea. Ludovica a predat la cele trei clase, I-III, urmatoarele materii: limba germana, istoria naturala, economica, ( gospodaria) si lucrul de mana, in total 14 ore saptamanal.Tot asa si in anii urmatori.

Cine era aceasta invatatoare Ludovica Olariu?

O tanara invatatoare de 19 ani, nascuta la 27 septembrie 1851, in opidul Monor, unde a urmat si clasele triviale. A continuat studiile la Institutul terezean din Sibiu pe care il absolvise cu bine. Urmeaza apoi cursurile preparandiale la Cernauti, incheiate cu succes in 1869, obtinand diploma de calificare, ce i-a da dreptul sa fie angajata in invatamantul organizat de stat sau confesional si recunoscut de stat, ca invatatoare.

A lucrat la aceasta scoala timp de 5 ani, 1870-1875 dupa care data dispare din evidentele scolare fara a gasi motivatia. A primit post la Nasaud insasi prin faptul ca a devenit nasadeanca prin casatoria cu Iacob Pradan din localitate. A avut un copil pe nume Noriu Pradan, nascut la 9 aprilie 1871, si absolvise liceul in 1889 in localitate.

Se stinge din viata la 21 noiembrie 1925 in Nasaud, dormindu-si somnul de veci pe Comoara alaturi de alti carturari de marca ce au muncit in oras de-a lungul anilor.

Bibliografie

1. Teodor Tanco - Virtus Romana Rediviva, volumul VI, pag. 294-297;
2. Ligia Danila - Feminismul in Romania interbelica, pag. 150-151;
3. Ioan Mititean - In varful penitei, vol. I-V.

Lucretia Mititean.