"Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat" spunea Lucian Blaga.  Acolo unde orice gand e mai incet si inima-ti zvacneste mai rar, ca si cum nu ti-ar bate in piept, ci adanc in pamant undeva.

Sarbatoarea din 6-7 septembrie 2025 - REBRISOARA 650 - este incarcata de emotii, de imagini traite candva, din anii tineretii noastre, din anii de debut in cariera didactica, pe care am imbratisat-o din dorinta de a construi in cariera aleasa nenumarate edificii spirituale, retraind ceva ce a crescut in noi: constiinta, perseverenta, dreptatea, generozitatea si dorinta de a invata zilnic toata viata, respectul si dragostea fata de copii si stradania de a realiza in scoala si in sat fapte demne de admirat, de intelepciune stramoseasca.

Dascalul este cel care educa, instruieste. Educatorul, dascalul, indeplineste roluri multiple. Este agent al instruirii si educatiei, misionar al transmiterii valorilor culturii si civilizatiei, raspunzator de calitatea umana a urmasilor, animator al transmiterii valorilor culturii si civilizatiei, modelator al personalitatii, indrumator al emanciparii, socializarii, coautor al formarii tinerei generatii.

Este o faclie  care se mistuie luminand pe altii. Nu-i pe lume o cariera care sa ceara mai multa munca, mai desavarsita vointa si mai strasnica perseverenta, decat munca dascaleasca, Brancusi l-a reprezentat pe Spiru Haret printr-o FANTANA ce simboliza un izvor de cunostinte si de valori morale, nu era un simplu om, era o fantana. El spunea ca  nu poti invata pe nimeni, nici ceea ce stii, nici ceea ce vrei, ci numai ceea ce esti.

Ma bucur ca am facut parte cativa ani din colectivul didactic rebrisorean, un colectiv bine sudat, cu dragoste de sat, de sateni si de copiii lor pe care i-am ridicat pe trepte inalte ale societatii. Colectivul didactic din satul Muresenilor a fost permanent un model de daruire, ridicand satul atat prin procesul instructiv-educativ cat si printr-o vasta activitate culturala. Satul pe care azi il onoram a fost o comuna pilot pe linie culturala. Aici au avut loc primele SIMPOZIOANE de etnografie si folclor pe teme locale din tara, cum precizeaza presa vremii, iar noi dascalii am fost adevarati cercetatori stiintifici ai satului spre a cunoaste traditiile locului si a le consemna si pastra pentru generatiile ce vin. Imi amintesc de comunicarile prezentate in cadrul simpozioanelor ca de exemplu: Sezatoarea, Claca, Hora satului, Cununa graului, Moraritul, Oieritul, Industria casnica, Caratul, Treieratul etc., indeletniciri bazate pe intelepciunea satenilor cu argint in par si aur in inima. Niciodata nu ne-am opus sarcinilor obstesti. Adunam tinerii satului pregatind serbari la zilele mari ale anului. Parca ne simteam obligati ca de Craciun sa prezentam programe artistice pregatite in sezatori. Organizam sezatoarea in sala de clasa, unde tinerii faceau curatenie si pastrau mobilierul scolii in bune conditii. Aici ii invatam sa cante, sa joace sa recite sau sa interpreteze diferite roluri in piese de teatru. Nu ne obliga nimeni, faceam totul din propria constiinta si din dorinta de a continua ceea ce au facut dascalii dinaintea noastra si pe care satenii ii pomeneau cu atata drag.

Intreg corpul profesoral facea parte din formatia de cor alaturi de sateni. Ziua eram in sala de clasa cu scolarii, iar seara de 2-3 ori pe saptamana, eram la repetitii in sala Caminului cultural, avand satisfactii cand formatia noastra corala era premiata la diferite faze raionale si la nivel national, ca de exemplu, la faza finala de la Baia Mare.

Un aport deosebit ne-am adus la aniversarea a 600 de ani ai comunei pregatind cu mamele si cu elevele cusaturi de prosoape mari si mici cusute si ecusoane cu margele cu inscriptia - REBRISOARA  600 - oferite oaspetilor,  fiind si prima intalnire cu fiii satului, adica cei plecati in alta parte de tara sa revina macar o zi ACASA, acolo unde au visat frumos, acolo unde au un rand de chei la  ei, acolo unde stii ca te asteapta cineva cu bratele deschise, acolo unde cineva  numara clipele de cand ai plecat si pana cand te intorci, acolo unde apartii si vei apartine mereu la fel cum ai apartinut dintotdeauna. Am orientat copiii spre activitatea practica, drept dovada am condus la scoala nasaudeana un cerc de activitati practice care vizau realizarea de: cusaturi, impletituri, desen, pictura, traforaj, pirogravura, iar in final, am scos cartea de metodica "ATELIERUL FANTEZIEi", un valoros ghid de bune practici ce se adreseaza tuturor cadrelor didactice, spre a dezvolta spiritul practic si de a patrunde copiii cu succes in lumea muncii.

Iubesc foarte mult satul despre care am scris sute de pagini, atat despre satul unde ne aflam azi, cat si despre satul natal pe care l-am scos din umbra prin volumul cu 700 de pagini "Borleasa  ansamblu de valori", care sta  in casa noastra la loc vizibil alaturi de Biblie, volumul  In varful penitei "Amintiri de peste rau" (satul natal al sotului Lusca), si volumul "Satenii", In virful penitei volumul 9 - "Rebrisoara", autori Ioan Mititean si Leon Catarig. Din satul meu Tarlisiua, a coborat Liviu Rebreanu si s-a lansat in lume. Un sat mic, dar cu multe valori: a dat un ministru, un parlamentar, un inspector scolar, patru ofiteri superiori, doi scriitori si un numar de sapte primari, printre care si pe cel din Beclean. Iata locuri incarcate de amintiri, de marturii ale evenimentelor care ne-au marcat viata.

Importanta si valoarea cartilor despre sat rezida din consemnarea  mostenirii culturale lasate de inaintasi, frumoasele obiceiuri si traditii, ocupatiile traditionale, folclorul, costumele populare, obstea sateasca si credinta strabuna:  

"Satul meu e vesnicia  (- spune scriitorul vararean DUMITRU POPITAN)

Omului pe acest pamant

Satul meu e bucuria

Data noua de cel Sfant."

Cand vorbim despre sat nu uitam sa aducem in prim plan credinta strabuna,   cum  spune poetul:

"Satul meu este credinta

Omului in Dumnezeu 

Satul meu e biruinta

Peste ceea ce-a fost greu."    

Credinta in Bunul Dumnezeu am adus-o pe ulitele satului prin cele doua volume (Culegeri) cu caracter religios scoase la Editura "Ecou Transilvan" din   Cluj: "Predici in duminicile de peste an" si "Predici la praznice imparatesti, sarbatori ale Maicii Domnului si ale Sfintilor Mari de peste an", volume predate unor manastiri si biserici si mai ales donate credinciosilor care din motive de boala nu pot participa la Sfanta Liturghie, carti apreciate de protopopul de Bistrita  Pr. Alexandru Vidican, preot dr. Maxim Iuliu Morariu si prof. dr. Victor Constantin Marutoiu, care a spus: "Cartile doamnei Lucretia Mititean din Nasaud ne deschid o cale a cuvantului Haric implinit prin  ADEVAR, BINE si FRUMOS, intru cele ce sunt ale Vesniciei Luminii Neinserate."

Speram ca activitatea de azi va fi un far calauzitor spre pastrarea a tot ce-i frumos din viata satului, o frumusete simbolica a drumului parcurs in cei 650 de ani de la atestarea documentara a Rebrisoarei, satul Muresenilor. 

Lucretia  Mititean

 .

TANGUIREA MUNTELUI

                Rodica Fercana

Se tanguie muntele despadurit

Oameni buni, nu ma lasati dezgolit!

Cum casele, vi le impodobiti cu urmasi

Sa duca-n timp ai vostri pasi,

Aduceti puieti si sa-i plantati

Sa-mi fie padurea coroana la Carpati.

Frunza-mi, vara, sa va racoreasca,

Lemnu-mi, iarna, seva-si pregateasca

Sa ma imbrace in primavara

Cu haina verde, haina noua, iara.

Cand poteci veti batatori pe munte,

Trilurile pasarilor o sa va-ncante!

Copacii mei dureaza case,

Troite, sculpturi, trainice vase

Si la fiecare a voastra casa

Am facut din copac masa

S-adune imprejur ai gazdei fii,

Imprastiati de ale sortii vitregii

Sau sa ocupe loc odihnitor de pat,

Sa v-aline somnul de Domnul dat!

Acum, cand cioturi negre se latesc

Si trupul dens de verde, mi-l strivesc,

Din durere lansez a mea strigare

Cum era odata: haideti cu mic, cu mare,

De verzi lastari adusi, voi nu uitati!

Sa-mpaduriti cu ele locul de unde taiati,

Sa creasca iar, Mandra Coroana la Carpati!"

Poem redat in revista nasaudeana Ecologistul/2014