Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Invatamant-Educatie Joi 22 Februarie 2024 - 14587
Salile de sport - trecut-prezent in istoria CNAM.

Ca in orice alta scoala orele de sport erau de o importanta majora in viata elevilor, salile de sport erau locul unde se desfasurau orele de educatie fizica, activitatile extra-scolare: serbari, intreceri sportive, dansuri, si multe altele. Profesorii de sport se asigurau ca toata lumea participa la ora si elevii erau multumiti de modul de predare.

Din marturiile lui Ioan Lumperdean aflam cat de multe activitati se desfasurau in sala de sport si in afara, elevii isi sustineau colegii in cadrul intrecerilor: Erau activitatile noastre sportive: fotbal, handbal, volei, si acolo nu tin minte sa ne fi convocat cineva obligatoriu. Juca liceul "Liviu Rebreanu" cu "Andrei Muresanu" fotbal. Nu exista sa nu ne ducem acolo sa nu facem galerie colegilor care erau in teren. Era chiar in clasa cu mine un coleg Dumitru Moldovan, Mitica cum ii spuneam noi, care juca fotbal la Gloria Bistrita. El era la juniori si atunci era un obicei ca de la juniori in echipa mare se aducea un jucator tanar, cel mai bun, pentru promovarea tinerelor talente. Nu ne interesa poate fotbalul in ansamblu sau poate si ala, nu mai tin foarte bine  minte. Toti colegii mergeam, il aplaudam, ne simteam solidari cu el."

Profesoara Aurelia Motoc vorbeste si ea despre orele de sport, terenurile de sport si despre frumoasa sala de sport, cu nostalgie: Eu va spun pentru ca mie mi-a placut miscarea. Cand eram eleva, mi-au placut totdeauna orele de educatie fizica, totdeauna. Se desfasurau in curte si in sala de sport si stiu ca se faceau foarte multe intreceri si intrecerile astea de alergare si altele mi-au placut foarte mult. Dar ce mi-a mai placut foarte foarte mult erau dansurile: se faceau dansuri rusesti, dans kirkiz si ne faceam noi costumele...

Imi amintesc o secventa importanta in care doamna invatatoare m-a pus sa-mi invat niste colege dansuri tiganesti pentru ca eu stiam deja de la niste geambasi. Cand eram copil  locuiam cu parintii in locul magazinului de piese auto din actuala piata Decebal. Acolo era targ de vite si veneau tiganii sa vanda cai. Cand se intampla sa aiba vanzare buna, beau si dansau. Eu ma cataram pe gard si ma uitam la ei cum danseaza cu pirandele lor…Asa am invatat sa dansez tiganeste…"

Din marturiile Aureliei Motoc mai aflam si cum se desfasurau orele de sport cu multi ani in urma: "Pentru ca partea de incalzire a lectiei de sport prevede o parte de instruire si o parte de pregatire, si partea de pregatire a corpului, a organismului pentru efort seamana un pic cu armata, noi trebuia sa pretindem copiiilor la aliniere sa fie intr-adevar aliniati la o anumita distanta, cu o anumita tinuta si cand saluta sa salute tare,  deodata si scurt. Deci aici seamana mult cu armata, era o instructie necesara. Se faceau exercitii de front si ordine."

    Iuliana Moldovan vorbeste si ea despre aspectul curtii scolii si al salii de sport: "In curtea scolii erau castani grosi, iar  pe latura dinspre sala de sport era un jgheab si o teava pe care erau montate tasnitori la care se improscau in pauze copiii cu apa. Unde este actuala sala mare de sport erau dale mari de piatra, unde ne jucam sotron. In spatele curtii era groapa cu nisip, in fata intrarii, in apropierea salii mici de sport, era tisnitoarea cu apa iar langa zidurile scolii erau banci, ca in parc. " 

      Si Ovidiu Teodor Cretu povesteste cum isi petreceau copiii de atunci timpul si cat de mult le placea ora de sport: Nu existau atatea posibilitati ca si acuma, nu existau calculatoare pe vremea aceea, nu existau nici macar casetofoane sau radio-casetofoane, asa ca petreceam foarte mult mult timp liber in activitati practice, si printe ele sportul.. Imi amintesc de handbal, era pe atunci antrenor domnul professor Popitan, sau atletism… am facut foarte mult cu profesorul Bitner, care astazi traieste in Germania si imi amintesc de colegii cu care am facut sport, colegii de generatie: Emil Moceanu, Florin Chereji si multi altii, Dumitru Coroi, Grapini Grigore, in sfarsit o pleiada pe care imi place sa-i revad astazi prin Bistrita, sigur la varste de 60 de ani. Revenind la perioada respectiva, se petrecea foarte mult timp in aer liber, repet, pentru ca in casa nu existau nici calculatoare, nici radio-uri in toate casele. "

       O ultima marturie, a Veturiei Rauca ne ofera o mai buna imagine a salii de sport actuale: "Sala de sport("Sala mica") face parte din constructia din 1912."Sala mare" a fost construita cu aportul elevilor intre anii 1975-1976 prin munca patriotica. In ziua de azi Sala mica a fost complet renovata, doar pe tavanul salii au ramas elemente din vechea constructie si scoala se poate bucura acum de numeroase dotari moderne pentru desfasurarea orelor de curs.

      Asadar, chiar daca informatiile despre salile de sport din trecut nu sunt atat de numeroase, amintirea orelor de sport nu s-a sters din mintea fostilor elevi care inca isi mai amintesc cu nostalgie diferite detalii legate de aceastea. 

Surse: Marturii ale prof. univ. dr. Ioan Lumperdean, prof.  Aurelia Motoc, prof. Iuliana Moldovan, Ovidiu Teodor Cretu, Veturia Rauca.

 

 

Cristiana Chiuzan - Reporter de liceu la ziarul "CNAMonline".

 

 

 

 

 

 

     

 

 

0 comentarii2961 vizualizări17 mai 2012




rss 2.0
rss 2.0