Liderii secuilor agita zilele acestea vorbe mari despre "Tinutul Secuiesc" pe care il socot un soi de taram tirolez al tuturor posibilitatilor, isi scot copiii in strada sa ceara autonomie, asa cum i-am vazut in weekend, isi imagineaza scenarii cu trenuri sabotate si scriu de zor la proiecte de legi care vizeaza autonomia teritoriala.

Ignora insa, sfidand toleranta proverbiala a statului roman, stat pe care l-au condus in diferite formule de guvernare, un principiu de bun simt: acela ca tinutul lor autonom n-are nici o sansa din punct de vedere economic. Ca, daca, prin absurd, si-ar capata statutul pe care-l ravnesc atat, s-ar ineca in faliment dupa numai cateva zile. Ca, vorba unor economisti sugubati, este un tinut pe care nu are cine sa-l tina.

O analiza facuta anul acesta, in februarie, de o publicatie economica pornind de la datele Institutului National de Prognoza pe 2012 arata care este viabilitatea economica a judetelor din asa-zisul "Tinut Secuiesc": Un PIB pe capita de 5000 de euro, asemanator celor mai sarace tari ale lumii, adica 25,6 miliarde de lei impartite la cei 1,12 milioane de locuitori si cu un angajat la cinci locuitori. Cu un teritoriu de 75 % muntos, bazandu-se pe exploatarea lemnului, si fara o industrie care sa duduie, tinutul ar trebui sa sustina 8 municipii, 8 orase si peste 100 de comune, 120 de unitati medicale, 450 de unitati de invatamant, sectii de politie, unitati militare, la care se adauga sute de kilometri de drumuri si lista poate continua.
 Auzeam printre vocile protestatarilor secui de la marele miting pro autonomie tot soiul de afirmatii, care aratau cat de putine stiu oamenii aceia despre realitatile  economice, cat de multe le-au ascuns liderii lor care i-au manat in strada. Un protestatar spunea bunaoara ca vrea ca taxele lui sa nu se mai duca la statul roman, sa ramana in regiune, pentru dezvoltare. Un altul isi imagina viitorul tinut precum Tirolul de Sud, cu salarii mari, practic fara somaj si cu o prosperitate obtinuta dupa ce impozitele lui vor ramane sa alimenteze doar economia locala, pe principiul "ce lucram noi, la noi sa ramana".

Ce nu stiu oamenii scosi in strada este ca tocmai statul roman distribuie din zonele sale mai prospere suma necesara pentru buna functionare a tinutului. Ca  numai in 2013 din cotele defalcate de TVA s-au dus pentru a echilibra balanta bugetara a celor trei judete 108,9 milioane de lei. Si aceasta este doar una dintre sumele aflate intr-un lung sir de exemple. Dar retorica nationalista nu are nevoie de cifre exacte si nici de statistici, ci de emotii, fraze goale care suna bine si reanima patimi si mai ales de multa manipulare, bazata pe lipsa de informare. Cei care o practica au, probabil, tintele lor ascunse de a controla si de a manevra. E periculos si nu ajuta nimanui.

Cu respect, Stelian Dolha, deputat PNL.