Astazi am depus la Camera Deputatilor o propunere legislativa prin care li se recunoaste cetatenia romana tuturor celor care au dobandit-o prin nastere in teritoriile care au fost parte integranta a Romaniei pana la data de 23 august 1944, precum si descendentilor lor pana la gradul III. Este formula juridica prin care vom putea pune capat procesului anevoios si nedrept prin care cei care sunt romani din familie si au dreptul la aceasta cetatenie de la parintii si bunicii lor, trebuie sa treaca printr-un proces costisitor, umilitor si indelungat de dobindire a cetateniei romane ca si cum ar fi de alt neam. Aceasta lege ar rezolva simplu si eficient problemele comunitatilor istorice din Basarabia si Ucraina de astazi care trebuie sa lupte din greu sa-si pastreze identitatea romaneasca pentru ca statul roman le refuza dreptul lor natural de a fi cetateni romani.

Legea nr. 21/1991 a cetateniei romane stabileste modalitatile de dobandire si pierdere a cetateniei romane, insa nu trateaza problema pastrarii cetateniei romane, situatie in care se incadreaza romanii din comunitatile istorice romanesti situate in acele teritorii care au facut parte integranta din Romania, cum e, de exemplu, situatia romanilor din Republica Moldova si din anumite zone din Ucraina, in temeiul principiului ius sanguinis.

Persoanele care au dobandit cetatenia romana prin nastere si care, la data adoptarii Legii nr. 21/1991 au fost privati de dreptul la cetatenia romana in urma unor evenimente istorice nefaste, sunt definite actualmente, in art. 11, in calitate de "Fosti cetateni romani care au pierdut cetatenia romana din motive neimputabile lor sau aceasta cetatenie le-a fost ridicata fara voia lor, precum si descendentii acestora pina la gradul III..."

Aceasta definitie legislativa contravine literei si spiritului Constitutiei Romaniei, de vreme ce, in raport cu prevederile art. 5, alin. 2 din Constitutia Romaniei, persoanele care au dobandit cetatenia romana prin nastere, dar nu au renuntat la aceasta cetatenie, nu pot fi calificate drept fosti cetateni, din simplul considerent ca ele nu au pierdut statutul de cetatean roman, nu au fost lipsite de cetatenia romana, nu au renuntat la cetatenia romana sub nicio alta forma.

Prezentul proiect de lege propune modificarea art. 11 din Legea cetateniei romane nr.21/1991, cu modificarile si completarile ulterioare, republicata.

Legea nr. 21/1991 a cetateniei romane, republicata, stabileste modalitatile de dobandire si pierdere a cetateniei romane, insa nu trateaza problema pastrarii cetateniei romane, situatie in care se incadreaza romanii din comunitatile istorice romanesti situate in acele teritorii care au facut parte integranta din Romania, cum e, de exemplu, situatia romanilor din Republica Moldova si din Ucraina, in temeiul principiului ius sanguinis. Potrivit articolului 11 din Legea nr. 21/1991: "Persoanele care au dobandit cetatenia romana prin nastere sau prin adoptie si care au pierdut-o din motive neinputabile lor sau aceasta cetatenie le-a fost ridicata fara voia lor, precum si descendentilor acestora pina la gradul 3, la cerere o pot redobandi sau li se poate acorda cetatenia romana, cu posibilitatea pastrarii cetateniei straine si satabilirea domiciliului in tara sau cu mentinerea acestuia in strainatate, daca indeplinesc conditiile prevazute de art 8 alin(1) lit.c) si e).

In concluzie, legiuitorul considera ca aceste persoane "au pierdut cetatenia romana'' si pot cere redobandirea sau acordarea acesteia, cu respectarea anumitor conditii prevazute de lege. Aceste prevederi contravin literei si spiritului Constitutiei. Ele sunt discriminatorii si aduc grave atingeri drepturilor Constitutionale ale romanilor din comunitatile istorice din teritoriile care au apartinut Romaniei, plasandu-i in aceeasi categorie cu persoanele care trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de lege pentru dobandirea cetateniei romane, aplicabile pentru cetatenii straini.

1. Evolutia istorica a reglementarilor in materie de cetatenie

Reglementarea constitutionala si legala a cetateniei romane a avut la baza principiul ⁿius sanguinis", principiu consacrat si prezent in legislatia majoritatii statelor europene, statornicindu-se ca este cetatean roman copilul care se naste din parinti (sau numai un parinte) cetateni romani, teritoriul unde s-a nascut si domiciliul fiind fara relevanta in stabilirea cetateniei romane. Acest principiu a fost reglementat prin urmatoarele acte, anterioare Legii nr. 21/1991:

1. Legea din 26.05.1877 (M. Of. nr. 117/26.05.1867) acorda cetatenia romana ofiterilor "de origine romana", care au servit in armata straina.

2. Ca urmare a semnarii tratatelor de pace de la Versailles prin care se consfintea recunoasterea statului unitar roman in noile granite, a fost adoptat Regulamentul Regal din 1 noiembrie 1923, pentru aplicarea dispozitiunilor tratatelor de pace si anexelor lor cu privire la constatarea drepturilor de a dobindi nationalitatea romina si a pierderii acestei nationalitati. Potrivit acestui Regulament, "supusii fostului imperiu al Rusiei, stabiliti pe teritoriul Basarabiei potrivit legilor ruse, care aveau domiciliul administrativ in Basarabia la data de 27 Martie 1918", erau

recunoscuti ca avand nationalitate romana "de plin drept si fara nicio

formalitate".

1. Legea din 24.02.1924 (M. Of. nr. 41/1924), adoptata in baza Constitutiei din 1923, stabilea clar regimul constitutional al dobandirii si pierderii cetateniei romane, in conformitate cu acelasi principiu "ius sanguinis", care se reafirma si in Constitutia din 1938¹ (M.Of. nr. 48/27.02.1938), precum si in Legea 33 din 19.01.1939² (M. Of. nr. 16/1939) asupra dobindirii si pierderii nationalitatii romane.

2. Decretele nr. 125/1948 si 33/1952 asupra cetateniei romane, ca si Legea nr. 24/1971 privind cetatenia romana, consacrau, de asemenea, acest principiu al cetateniei romane³.

Alte acte care au venit sa reglementeze situatia unor categorii de persoane care au fost cetateni romani sunt: Decretul Lege nr. 7/1989 privind repatrierea cetatenilor romani si a fostilor cetateni romani din 31.12.1989, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 9 din 31.12.1989, act abrogat de Legea nr. 146/1998 si Decretul-lege nr. 137/1990, privind unele dispozitii referitoare la cetatenia romana, din 11.05.1990, publicat in Monitorul Oficial Partea I, nr. 75 din 21.05.1990, act abrogat prin Legea 21/1990.

_________________________________________________________________

1 Art. 2: Sunt considerati ca supusi romani de plin drept si fara nici o formalitate, in sensul dispozitiilor tratatelor in vigoare:

a) Persoanele care aveau indigenatul (apartenenta) in vreuna din comunele din: Transilvania, Banat, Crisana, Satmar si Maramures precum si din Bucovina la data intrarii in vigoare a tratatelor,

Prin indigenat se intelege apartinerea la o comuna, dobandita in conformitate cu legile ungare sau austriace.

b) Persoanele de nationalitate austriaca, ungara sau rusa, cari, desi nedomiciliate la data punerii in vigoare a tratatelor pe teritorii azi romane, insa sunt nascute pe acele teritorii din parinti domiciliati acolo.

Prin domiciliul parintilor se intelege pentru Bucovina sau Transilvania, Banat, Crisana, Satmar si Maramures indigenatul comunal, definit in alineatul a, iar pentru Basarabia domiciliul administrativ definit mai jos;

c) Supusii fostului imperiu al Rusiei, stabiliti pe teritoriul Basarabiei, adica acei cari potrivit legilor ruse, aveau domiciliul administrativ in Basarabia la data de 27 Martie 1918.

Prin domiciliul administrativ, dupa legiuirile ruse, se intelege locul unde persoana isi are asezarea stabila sau chiar instalatia casnica determinata de functiunea, profesiunea, ocupatiunea permanenta sau de proprietati imobiliare cu conditiunea de a fi inscrisa acolo in registrele clasei din care facea parte, sau in registrele autoritatilor din Basarabia competente in trecut pentru liberarea de pasapoarte interne sau externe, in listele de sortari sau in listele mitricale;

Supusii austriaci si ungari, precum si persoanele fara nici o nationalitate (heimatlos) care aveau la punerea in vigoare a tractatelor domiciliul in actualul teritoriu al Romaniei. Domiciliul pentru teritoriile alipite se stabileste in modul aratat la punctul b, alin. II;

Romanii de origina din teritoriile fostei monarhii austro-ungare atribuite astazi statelor mostenitoare (Regatul sarb-croato-sloven: Cehoslovacia, Polonia, Italia, Austria si Ungaria), precum si Romanii de origina din teritoriile fostului imperiu rus cari potrivit tratatelor, vor fi facut optiune pentru nationalitatea romana inaintea autoritatilor locale din aceste tari sau inaintea oricarei autoritati romane.

2 Art. 11: Nationalitatea romana se dobandeste prin casatorie, prin filiatiune, prin recunoastere si prin naturalizare.

3 Art. 3: Nationalitatea romana se dobandeste prin filiatiune, casatorie, naturalizare, recunoastere. Art.5: Ca expresie a legaturii dintre parinti si copii, a continuitatii neintrerupte pe pamantul stramosesc a generatiilor care au luptat pentru implinirea idealurilor de libertate sociala si nationala, cei nascuti din parinti de cetatenie romana pe teritoriul Republicii Socialiste Romania sunt cetateni romani.

 Textul art. 5, alin. 1 din Constitutie este reluat in art. 4-9 ale Legii nr. 21/1991, care instituie trei modalitati de dobandire a cetateniei: prin nastere, adoptie sau acordare la cerere.

Asadar, este consacrat principiul constitutional al dobindirii si pastrarii cetateniei prin nastere, stabilindu-se expres prin art. 33 din Legea nr. 21/1991 ca: "Sunt si raman cetateni romani persoanele care au dobandit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare". Articolul 33 din Legea nr. 21/1991 are continuitate in art. 41, alin. 6 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, potrivit caruia "Cetatenii romani ale caror acte de stare civila au fost inregistrate in localitati care au apartinut Romaniei, iar in prezent se gasesc pe teritoriul altor state, pot solicita intocmirea actelor de stare civila la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor in a carui raza administrativ-teritoriala au domiciliul, pe baza extrasului de pe actul de stare civila ce se gase?te in pastrarea Arhivelor Nationale, cu aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3). Transcrierea acestor extrase in Registrele de stare civila se face cu aprobarea primarului unitatii-administrativ teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului si cu avizul prealabil al serviciului de evidenta a persoanelor sau dupa caz a Directiei Generale de evidenta a persoanelor a Municipiului Bucuresti.

Astfel, conceptia legiuitorului roman si regimul juridic cu privire la modul originar de dobindire a cetateniei nu s-a schimbat si a fost pastrat in legislatia relevanta, anterioara Legii nr. 21/1991. Prin urmare, se impune concluzia ca persoanele care au dobandit cetatenia romana prin nastere nu si-au pierdut statutul de cetateni romani.

2. Analiza reglementarilor in materie de cetatenie in dreptul comparat

In legislatia mai multor state europene, problema acordarii cetateniei persoanelor care au pierdut-o din motive neimputabile lor, dar si acordarea cetateniei pe baza de filiatie, este reglementata dupa cum urmeaza:

Germania: Articolul 116, alin. 1 din Constitutia Germaniei stipuleaza ca: "in afara unei reglementari legislative contrare, este german, in sensul prezentei legi fundamentale, oricine poseda cetatenia germana sau a fost admis pe teritoriul Reich-ului German asa cum exista el la 31.12.1937, in calitate de refugiat sau expulzat de apartenenta etnica germana, sot, sotie si descendentii acestora din urma". Alin. 2 prevede ca ,Fostii cetateni germani, decazuti din cetatenia lor, intre 30.01.1933 si 08.05.1945, din motive politice, rasiale sau religioase si descendentii lor, trebuie sa fie reintegrati la cerere in nationalitatea lor. Ei sunt considerati ca nu au fost decazuti din aceasta cetatenie...".

Spania: Articolul 11 din Constitutia Spaniei prevede ca: Nationalitatea spaniola se dobandeste, se pastreaza si se pierde conform legii. Niciun spaniol de origine nu poate fi lipsit de nationalitatea sa." In paralel, Spania a adoptat Legea Memoriei Istorice, menita sa reabiliteze victimele Razboiului Civil din Spania (1936 - 1939), precum si pe descendentii acestora, si se aplice persoanelor care s-au refugiat in perioada Razboiului Civil in statele din America Latina.

Bulgaria: Articolul 25 al Constitutiei din 1991 precizeaza ca persoanele de origine bulgara pot dobandi cetatenia bulgara printr-o procedura simplificata. Articolul 15 al Legii privind cetatenia bulgara prevede ca o persoana "de origine bulgara" poate fi naturalizata farpa o perioada de asteptare si fara probarea vreunei surse stabile de venit, fara cunoasterea limbii bulgare sau dovada renuntarii la fosta sa cetatenie.

Ungaria: Acorda cetatenie tuturor ungurilor in regim de urgenta indiferent unde locuiesc acestea. In perioada 2010-2013 Ungaria a acordat 500.000 de cetatenii ungurilor din Romania, Slovacia, Ucraina, Croatia.

Polonia: Statutul cu privire la cetatenia poloneza, modificat in anul 2000, permite descendentilor polonezilor care si-au pierdut cetatenia din motive neimputabile lor intre anii 1920 - 1989 sa redobandeasca cetatenia poloneza fara a tine cont de criteriile obisnuite de naturalizare, aplicabile strainilor.

Estonia: Articolul 36 din constitutia estoniana statueazaa dreptul fiecarui estonian de a veni si trai in Estonia.

Rusia: Potrivit legislatiei rusesti in materie de cetatenie, persoanele ce detin pasapoarte sovietice le pot schimba oricind cu pasapoarte ale Federatiei Ruse, in regim de urgenta

3. Analiza reglementarilor interne in materie de cetatenie

Potrivit art. 5, alin. 1 din Constitutia Romaniei "Cetatenia romana se dobandeste, se pastreaza sau se pierde in conditiile prevazute de legea organica".

Articolele 4-9 din Legea nr. 21/1991, stabilesc modalitatile de dobandire a cetateniei romane:

?

1. prin nastere;

2. prin adoptie;

3. prin acordare la cerere.

Prin articolele 24-32 din Legea nr. 21/1991, legiuitorul a reglementat temeiurile si procedura pierderii cetateniei romane, care se realizeaza prin:

1. retragerea cetateniei romane;

2. aprobarea renuntarii la cetatenia romana;

3. in alte cazuri prevazute de lege.

Legea nr. 21/1991 nu reproduce insa prevederea normei constitutionale avand ca obiect conditiile de pastrare a cetateniei romane. Mai mult, art. 2 din Lege determina obiectul acesteia, reducandu-l si stabilind ca "Modurile de dobandire si de pierdere a cetateniei romane sunt cele prevazute in prezenta lege".

Unica prevedere din Legea nr. 21/1991 care se refera, implicit, la pastrarea cetateniei romane este art. 33 prin care se statueaza ca "Sunt si raman cetateni romani persoanele care au dobandit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare". Astfel, acest articol reia principiul constitutional al dobandirii si pastrarii cetateniei prin nastere.

Daca textul art. 5 (1) din Constitutie este foarte clar si (aproape) identic cu cel din art. 11 (1) din Constitutia Spaniei⁴, dar si in acord cu Conventia Europeana asupra Cetateniei, adoptata la Strasbourg in data de 06.11.1997 si ratificata de Romania prin Legea nr. 396/2002, din Legea nr. 21/1991 lipseste notiunea constitutionala "pastreaza" si este indirect sugerata doar de dispozitiile art. 33, citate mai sus.

Pe de alta parte, legea nu prevede modalitatea procedurala simplificata de recunoastere administrativa a "pastrarii" si deci, a calitatii de cetatean roman, in temeiul art. 33 din lege. Dimpotriva, textul art.10 si art. 11(care nu se deosebesc, practic, cu nimic) ii cuprinde pe toti, inclusiv pe cei din sfera art. 33 si astfel, acestia din urma, care "sunt si raman cetateni romini sunt obligati sa apeleze la procedura acordarii la cerere (redobandire) a cetateniei, impreuna cu toti cetatenii straini. Este evident ca niciun cetatean strain nu poate beneficia de dispozitia articolului 33 al Legii nr. 21/1991 si de art. 5, alin. 1 din Constitutie ("se pastreaza"), ci numai persoanele care au fost cetateni romani conform legilor anterioare, adica au dobandit cetatenia prin modul originar si istoric, stabilit de acestea: prin nastere din cetateni romani.

Totodata, se impune concluzia univoca potrivit careia esenta juridica a notiunii de pastrare a cetateniei romane urmeaza a fi dedusa logic din reglementarea sistematica a institutiei cetateniei in Legea nr. 21/1991 si care, in opinia noastra, se exprima prin:

1. Dobandirea cetateniei in conditiile legii (art. 4 -11);

2. Nesavarsirea actiunilor prevazute in art. 24, alin. 1, evitand astfel aparitia temeiurilor pentru retragerea cetateniei romane;

3. Nerenuntarea la cetatenia romana;

4. Evitarea situatiilor prevazute la art. 28-29, care pot conduce la pierderea de drept a cetateniei romane.

In contextul circumstantelor juridice invocate, este necesara modificarea art.11 din Legea nr.21/1991 varianta propusa spre dezbateri. Articolul 11 din Legea nr.21/1991 urmeaza a fi modificat si completat in temeiul urmatoarelor circumstante de drept si de fapt:

1. Art. 5, alin. 2 din Constitutia Romaniei stabileste ca "Cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobindit-o prin nastere".

2. Art. 25, alin. 2 din Legea nr. 21/1991 reproduce intocmai norma constitutionala precizata, stabilind ca "Cetatenia romana nu poate fi retrasa persoanei care a dobandit-o prin nastere".

3. Art. 33 din Legea nr. 21/1991 stabileste univoc: ,Sunt si raman cetateni romani persoanele care au dobandit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare".

4. Art. 41 al. (6) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila: "Cetatenii romani ale caror acte de stare civila au fost inregistrate in localitati care au apartinut Romaniei, iar in prezent se gasesc pe teritoriul altor state, pot solicita intocmirea actelor de stare civila la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor in a carui raza administrativ-teritoriala au domiciliul, pe baza extrasului de pe actul de stare civila ce se gaseste in pastrarea Arhivelor Nationale, cu aplicarea prevederilor art. 10 alin. (3). Transcrierea acestor extrase in Registrele de stare civila se face cu aprobarea primarului unitatii-administrativ teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului si cu avizul prealabil al serviciului de evidenta a persoanelor sau dupa caz a Directiei Generale de evidenta a persoanelor a Municipiului Bucuresti.

Interpretarea logico-juridica a normelor constitutionale si legale mentionate mai sus impune o concluzie univoca, potrivit careia persoana care a dobandit cetatenia romana prin nastere si care nu a pierdut-o prin renuntare (art. 24, lit. b) din Legea nr. 21/1991) sau in temeiul altor cazuri prevazute de lege (art.29 din Legea nr. 21/1991), a fost, este si va ramane cetatean roman, indiferent de stabilirea domiciliului in tara sau in strainatate, de perioada in care aceasta persoana domiciliaza in tara ori in strainatate, precum si de faptul daca aceasta persoana a dobandit sau nu cetatenia altui stat.

Ca urmare a acestei concluzii juridice, se impune coroborarea reglementarilor cuprinse in Legea nr. 21/1991 cu prevederile constitutionale (art. 5, alin. 2 din Constitutie), in raport cu persoanele care au dobandit cetatenia romana prin nastere.

Din textul Legii nr. 21/1991 rezulta ca aceasta chestiune de importanta majora pentru romanii din comunitatile istorice din teritoriile care au apartinut Romaniei este reglementata prin articolul 11 intr-un mod care contravine prevederilor constitutionale in vigoare.

Astfel, persoanele care au dobandit cetatenia romana prin nastere si care, la data adoptarii Legii nr. 21/1991 au fost privati de dreptul la cetatenia romana in urma unor evenimente istorice nefaste, sunt definite in art. 11 in calitate de "Fosti cetateni romani care au pierdut cetatenia romana din motive neimputabile lor sau aceasta cetatenie le-a fost ridicata fara voia lor, precum si descendentii acestora pina la gradul III..."

Consider ca aceasta definitie legislativa contravine literei si spiritului Constitutiei Romaniei, din urmatoarele considerente:

In raport cu prevederile art. 5, alin. 2 din Constitutia Romaniei, persoanele care au dobandit cetatenia romana prin nastere, dar nu au renuntat la aceasta cetatenie nu pot fi calificate drept ,fosti cetateni, din simplul considerent ca ele nu au pierdut statutul de cetatean roman, nu au fost lipsite de cetatenia romana, nu au renuntat la cetatenia romana sub nicio alta forma.

In acest context, se impune ca legiuitorul sa opereze cu o definitie legislativa distincta si conforma prevederilor constitutionale in raport cu aceste persoane, care ar exclude formula cuprinsa in textul art. 11 "pot redobandi ori li se poate acorda", din cauza faptului ca aceasta dispozitie contravine caracterului perpetuu al statutului de cetatean roman pentru persoanele care au dobandit cetatenia prin nastere si nu au renuntat la ea. Aceste persoane nu pot redobandi si nu li se poate acorda statutul pe care nu l-au pierdut niciodata.

  Avand in vedere argumentele mai sus exprimate, consideram oportuna adoptarea prezentei propuneri legistative.

Initiator - Bogdan Diaconu

Deputat PSD