O provocare recenta a unui ziarist m-a impulsionat sa rememorez prima mea zi de scoala. Mi-am dat seama ca uitam multe lucruri din virstele mici de-a lungul vietii dar nimeni, niciodata, nu-si uita prima zi de scoala. Prima zi de scoala reprezinta unul dintre pragurile importante ale vietii, care nu lasa pe nimeni indiferent. Toti cei care au trecut de varsta gradinitei, indiferent ca sint elevi, parinti, copii, bunici, cadre didactice, oficialitati participa la acest ritual de toamna, cu emotii si planuri de viitor innoite in fiecare septembrie.

           Nu am putut sa adun aproape cincizeci de ani de-o parte si de cealalta parte a catedrei, fara sa ma intreb de ce debutul anului scolar e in aceeasi luna cu inceputul anului bisericesc si fara sa descopar conexiunea directa cu stravechea traditie iudaica potrivit careia lumea a fost creata in luna septembrie. Da, lumea noastra, a tuturor celor care ne intersectam cu scoala, indiferent de pe ce pozitii si in ce roluri o facem, se creeaza, noua si plina de asteptari, in fiecare prima zi de scoala.

           Dupa o viata dedicata scolii, pe care am slujit-o sub doua regimuri politice si de-a lungul a vreo douazeci de reforme mai mult sau mai putin utile si inspirate, traiesc in continuare cu intensitate senzatia ca fiecare 15 septembrie e un nou inceput. La acest nou inceput, ingaduit imi fie sa vorbesc si despre asteptarile mele: ma astept, asadar, ca scoala romaneasca sa fie un furnizor de modele pentru tanara generatie.

           Pe o scena publica dominata de modele strambe si grotesti, pe care vedetele umflate cu pompa de cautatorii de rating ieftin se inlocuiesc cu repeziciune una pe alta intr-un spectacol al nimicului si al prostului gust, scoala trebuie sa ramana un reper de normalitate pentru generatiile tinere. Macar la scoala, tinerilor nostri trebuie sa li se spuna ADEVARUL: acela ca succesul nemuncit nu dureaza, ca inteligenta nescolita nu straluceste decit o clipa,  ca toate cartile necitite se razbuna la un moment dat in viata si ca ignorarea lectiilor pe care scoala are sa le ofere, indiferent de greutatile cu care se confrunta, duce cu necesitate, in cele din urma, la ratare sociala, profesionala si personala.

           Succes tuturor si fie ca primul sunet al clopotelului sa fie, si de aceasta data, un reper al normalitatii si al lucrurilor infaptuite temeinic si cu rost!

          Doina PANA.