Poate ca si noi, suporterii echipei nationale de fotbal, am ramas cu nostalgia echipei de aur din anii 1990! Este insa cert ca sportul romanesc, in general, e in picaj de ani buni, iar rezultatele de la recent incheiata Olimpiada nu sunt decat o trista confirmare. Echipa de fotbal a Romaniei a avut o prestatie modesta, care vine dupa niste rezultate si mai modeste la Europenele de asta-vara. Din pacate, motive de optimism nu se gasesc. Si in sport, ca si in economie sau in politica, Romania a ajuns o periferie sau o semi-colonie a marilor puteri.
E de la sine inteles ca rezultatele sportive sunt o reflectare, pe un alt plan, a performantei economice a tarii. Dar, pentru ca finantarea si organizarea activitatii sportive au nevoie de perioada fireasca de pregatire si de antrenament, varful performantei sportive survine cu un anumit decalaj de timp dupa varful finantarii sau al performantei economice a tarii.
Deocamdata, desi tristi, nu putem spera la mai mult. Activitatea sportiva - in general - si cea fotbalistica - in special - sufera nu atat pentru ca ar lipsi finantarea de moment, ci pentru ca s-a distrus organizarea de durata. A disparut miscarea sportiva de masa, adica baza primara de selectie, au disparut cluburile sportive scolare si interesul pentru competitiile scolare. Au disparut cluburile de traditie, devalizate si falimentate de patroni verosi. A disparut, mai ales, miscarea sportiva din provincie, din orasele mici si mijlocii si din mediul rural. Singurele locuri unde se mai poate face performanta au ramas cateva cluburi din cateva mari orase. Si daca echipele romanesti de club, cu o multime de fotbalisti straini, se fac de ras in competitiile europene, ce sa mai asteptam de la echipa nationala?
Intr-o actiune de PR de un gust indoielnic, doamna ministra a Culturii, Corina Suteu, a anuntat ca sculptura "Cumintenia Pamantului" va fi dusa pe stadion, la meciul Romania-Muntenegru. Nu e greu de dedus ca niste consilieri lingusitori i-au spus ca, astfel, se va sensibiliza un segment important de public care va contribui la subscriptia publica declansata pentru achizitionarea celebrei opere a lui Brancusi de catre statul roman. Ulterior, doamna ministra a dres busuiocul, spunand ca sculptura va fi prezenta la Cluj "doar in spirit".
Las la o parte (cu promisiunea ca voi reveni asupra acestui subiect) problema controversata a subscriptiei publice. Ma intreb insa pana unde poate merge amestecarea valorilor nationale indiferent de potriveala, de context, de semnificatie, doar pentru a castiga bani?
Exista o masura in toate si e evident ca sunt lucruri care se cuvine si altele care nu se cuvine sa fie puse laolalta.
Ce s-ar fi intamplat daca Preafericitul Daniel ar fi trimis la stadion o macheta a Catedralei Mantuirii Neamului, cu sugestia ca suporterii sa mai doneze niste bani? Probabil ca ar fi aparut un val urias de proteste, huiduieli si fluieraturi din partea asa-zisei societati civile si intelectuale. Dar cum ideea subscriptiei pentru "Cumintenia Pamantului" vine din partea guvernului tehnocrat, ideea de a duce "Cumintenia" pe stadion, ca pe niste sfinte moaste, a fost imbratisata cu entuziasm de respectiva societate civila.
Dar exista un Dumnezeu in ceruri: influentati probabil de spiritul capodoperei lui Brancusi, fotbalistii romani au fost cuminti ca pamantul!

P.S - Oare ar trebui sa-i sugeram doamnei Suteu sa demareze subscriptia si pentru "Leda"?

Europarlamentar Laurentiu Constantin REBEGA,
Vicepresedinte grupul Europa Natiunilor si a Libertatii din Parlamentul European.