Motto: " Sufletul romanesc e cea mai mare minune a Istoriei. Zeci de neamuri straine l-au hartuit si l-au schingiuit; veacuri multe a gemut subt multe stapaniri vrajmase; popoare falnice s-au stins, imparatii trufase s-au prabusit in jurul lui si peste dansul: nimic nu i-a putut zdruncina credinta in soarta lui si, cand a venit ceasul, s-a infatisat lumii mai unitar, mai sanatos, mai increzator ca orice alt neam. Granitele silnice, care ne-au ciopartit sute de ani, n-au fost in stare sa ne atinga inima." 

Astazi, 27 noiembrie 2020, se implinesc 135 de ani de la nasterea lui Liviu Rebreanu, prozator, dramaturg si traducator roman, membru titular al Academiei Romane, fost director al Teatrului National din Bucuresti, presedinte al Societatii Scriitorilor Romani si vicepresedinte al Consiliului de Administratie al Radiodifuziunii. El este considerat intemeietorul romanului romanesc modern, reusind sa abordeze in scrierile sale o diversitate de teme, izbutind sa surprinda aspectele existentei umane in complexitatea ei sociala si psihologica.

Liviu Rebreanu s-a nascut la 27 noiembrie 1885, in satul Tarlisua, judetul Bistrita-Nasaud, fiind al cincilea nascut din cei 14 copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si ai Ludovicai. In anul 1889, familia Rebreanu s-a mutat in comuna Maieru, pe valea Somesului Mare.  

Liviu Rebreanu este autorul primului roman obiectiv din literatura romana, "Ion", aparut in 1920 dupa o lunga perioada de elaborare, starnind un adevarat entuziasm al epocii respective. Romanul "Ion" il scoate din saracie, era un ziarist modest, istovit in munci redactionale, traduceri literare sau viata sociala-utilitara. Salariul sotiei de la teatru era de multe ori salvator. Saracia fusese adancita de razboi si de statutul incert al cetateanului Rebreanu, de om al celor doua lumi, fostul imperiu si Romania de dupa razboi.

Rebreanu era un om foarte superstitios: nu pleca la drum martea, daca zarea un preot pe strada stia ca il asteapta un lucru rau si credea cu tarie in vise. Nu incepea lucrul sambata, numarul 7 nu-i era favorabil, 13 in schimb ii era simpatic. Credea in semne, in bataia ochiului stang si a ochiului drept, obiceiuri si superstitii intalnite si astazi in satele din Bistrita-Nasaud.

In ianuarie 1944 se va retrage la casa de la Valea Mare, unde trece la cele vesnice pe 1 septembrie 1944, la varsta de 59 de ani, fiind vegheat de iubita lui sotie, Fanny, si de Puia, fiica pe care a adoptat-o si a adorat-o. Este inhumat la cimitirul din localitate, printr-o ceremonie extrem de modesta, insa, dupa cateva luni, este deshumat, transportat la Bucuresti, si reinhumat la Cimitirul Bellu, in vecinatatea marilor sai confrati, Eminescu, Caragiale si Cosbuc.

In zilele noastre capodopera "Ion" a fost citita de milioane de romani, insa, din pacate, nimeni nu a reusit anul aceasta sa organizeze o editie aniversara a 100 de ani de la aparitia romanului. Provenind de pe aceleasi meleaguri bistritene, tanarul Pompei Cocean, originar din Tarlisua, s-a mobilizat impreuna cu echipa partidului PPU-sl Bistrita-Nasaud, aducand la locul nasterii un omagiu floral la bustul marelui prozator roman, Liviu Rebreanu. Se pare ca dragostea fata de pamantul stramosesc este un element sacru al fiecarui locuitor din zona, lucru confirmat si de catre tanarul Pompei Cocean, care ne marturiseste placerea sa de a lectura scrierile marelui prozator si de a-si regasi mereu sub alta intruchipare satul, neamul si bogatia locurilor natale. Chiar daca au trecut 100 de ani de la aparitia romanului, timpul parca sta in loc iar viata romanilor este mereu aceeasi, cu framantarile politice, intrigile, culisele, conflictele si negocierile de la nivel inalt, e un soi de misiune de onoare, uciderea acelui "Ion" din examenul de bacalaureat si regasirea unui "Ion" care poarta incapsulate esente tari din istoria societatii romanesti, constata tanarul bistritean Pompei Cocean.