"TOT  PENTRU TARA, NIMIC  PENTRU  MINE’’. Prin aducerea printului strain cercurile politice romanesti isi propuneau mentinerea stabilitatii interne si a unitatii nationale, consolidarea autonomiei si ulterior dobandirea independentei depline. Se considera ca numai un conducator provenit dintr-o dinastie care se bucura de prestigiu in Europa putea sa aiba indrazneala si ajutoarele diplomatice necesare pentru a gandi in mod serios la aceasta ( Paul Henry). Ideea aducerii principelui strain era de altfel o cerinta formulata in programul de unire al Adunarilor ad-hoc de la 1857 si vazuta ca mijloc de a pune capat luptelor interne pentru domnie si amestecului imperiilor vecine.

Carol I(1839-1914) era al doilea fiu al lui Carol Anton de Hohenzollern- Sigmaringen, facand parte dintr-o ramura a familiei domnitoare germane. Tanarul Carol a urmat studii de istorie la Universitatea din Bonn. S-a dedicat apoi carierei militare, remarcandu-se ca ofiter in razboiul Prusiei cu Danemarca (1864). Crescut si educat in spirit german, Carol avea o fire sobra, fiind adeptul ordinei si al disciplinei.

In data de 10 mai 1866 noul conducator a intrat in Bucuresti  primind cheile orasului, a preluat prerogativele de Principe Domnitor al Romaniei si a depus juramantul de credinta in fata Adunarii Constituante: "Jur a fi credincios legilor tarii, a pazi religiunea romanilor, precum si integritatea teritoriului ei, si a domni ca domn constitutional. Punand piciorul pe acest pamant sacru, eu am devenit roman.(....) Va aduc o inima credincioasa, intentii curate, o vointa ferma de a face bine, un devotament fara limite catre noua mea patrie si un respect neclintit fata de legi, pe care mi l-au dat stramosii mei."

Ziua de 10 mai avea sa mai aduca, inca doua evenimente importante, dupa cum spuneau, candva, versurile dedicate Zilei Nationale a Romanei: Zece Mai ne-a fi de-a pururi/ Sfanta zi caci ea ne-a dat / Domn puternic tarii noastre / Libertate si Regat. La  10 mai 1877, Carol I proclama Romania ca stat independent si instituia, in aceeasi zi, Ordinul Steaua Romaniei. Suveranul s-a aflat efectiv in fruntea armatelor romane, in timpul Razboiului de Independenta din 1877-1878, pe frontul din Bulgaria. Finalul razboiului a dus la obtinerea independentei statului roman, dupa indelungi tratative, alipirea Dobrogei, Deltei Dunarii si Insulei Serpilor.

Carol I devine Rege al Romaniei la 26 martie 1881, prin votul unanim al reprezentantilor natiunii, fiind incoronat in Catedrala Mitropoliei din Bucuresti in 10 mai 1881. Regele insusi a cerut confectionarea unei coroane din otelul provenit din metalul topit al unui tun de razboi capturat la Plevna.

Carol I (principe 1866-1881, rege 1881-1914) a reusit sa asigure stabilitatea si linistea interna a statului roman, sa instituie monarhia constitutionala ereditara, sa infiinteze primele partide politice, sa obtina independenta, sa modernizeze toate domeniile, sa sprijine si sa dezvolte cultura, sa afirme Romania pe plan european.

Dupa o domnie de 48 de ani, Regele Carol I a incetat din viata in data de 27 septembrie 1914 la Castelul Peles, fiind inmormantat la Curtea de Arges, ctitoria lui Neagoe Basarab, manastire refacuta in timpul domniei sale. Devotamentul cu care si-a servit tara si contributia decisiva pe care si-a adus-o la dezvoltarea acesteia fac din regele Carol I una din personalitatile proeminente ale istoriei moderne a Romaniei, exemplul sau va fi urmat de membrii dinastiei din care a facut parte.

       PROF. SIMONA SIMIOANCA

        LPS/SC. GIM.NR. 7 BISTRITA.