Germania a ajuns la un acord cu Comisia Europeana privind comercializarea masinilor noi cu motoare pe combustie si dupa 2035, daca acestea folosesc combustilibi ecologici. Sigur aceasta masura, conform unui studiu AEI adduce creseteri ale preturilor masinilor.  Unul dintre cei mai vizati ecocombustibili sunt biocombustibili, dar acestia, astazi, folosesc terenurile agricole cu un pericol real asupra securitatii alimentare, conform unei analize AEI.

Incepand cu anul 2018, in toate statele Uniunii Europene, pentru ca soferii sa inteleaga usor ce tip de carburant este compatibil cu masinile lor indiferent in ce tara alimenteaza. codurile E5, E10, B7 sau B10, care simbolizeaza cantitatea de biocombustibili din carburant. Mai exact, E provine de la bioetanol, B de la biodiesel, iar numarul din dreptul fiecarei litere simbolizeaza cantitatea procentuala de biocarburant din compozitia carburantului. Practic, E5 inseamna ca benzina cu care alimentezi si are in compozitie 5% bioetanol. 

Totusi, utilizarea biocombustibililor in compozitia carburantilor este reglementata inca din anul 2009, atunci cand Uniunea Europeana a lansat Directiva pentru Energie Regenerabila. Scopul final al acestei directive a fost sa permita o reducere a emisiilor de dioxid de carbon in timpul utilizarii masinilor cu motoare termice, in contextul in care la vremea respectiva masinile electrice erau la fel de frecvente precum sunt astazi calatoriile turistice in spatiu. 

Conform Transport&Environment in Europa:

-        bioetanolul folosit in compozitia benzinei provine in special de la culturi agricole precum porumb (49%), grau (21%) si sfecla de zahar (19%). Nivelul biocombustibil inseamna cca 6.8% bioethanol in benzina.

-        biodieselul provine in special de la culturi agricole precum ulei de rapita (36%), ulei de palmier (30%) si ulei de soia (14%). Nivelul biodieselului inseamna cca 8.1% biodiesel in  motorina.

Combustibilii durabili pentru transporturi pot juca un rol esential in reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera in toate sectoarele de transport. In prezent, sectorul aviatiei si cel maritim se bazeaza aproape exclusiv pe combustibili fosili.

Regulamentul privind asigurarea unor conditii de concurenta echitabile pentru un transport aerian durabil (cunoscut si drept initiativa ReFuelEU in domeniul aviatiei) si regulamentul privind utilizarea combustibililor din surse regenerabile si cu emisii scazute de carbon in transportul maritim (FuelEU in domeniul maritim) vizeaza cresterea gradului de utilizare a combustibililor durabili de catre aeronave si nave pentru a-si reduce amprenta de mediu.

Cresterea cantitatilor de biocombustibili care trebuie sa fie folositi in transporturi, raportat la consumul total anual

Intrucat provin din diverse culturi agricole, biocombustibilii au inceput sa fie criticati ca "fura painea de la gura" la propriu pentru milioane de oameni.

Astazi pentru necesarul de biocombustibil al Europei se folosesc cca. 8 milioane Ha de teren pentru cultivarea plantelor pentru  a se produce bioethanol si cca 34 milioane Ha pentru cultivarea plantelor pentru producerea biodiesel. Cele 42 de milioane de teren folosit pentru a produce biocombustibil, ar puatea asigura hrana pentru 10 milioane de oameni (considerand ca pentru a hrani 4 oameni este nevoie de un Ha de teren).

In situatia in care in anul 2050 s-ar obtine intreaga cantitate de biocombustibil exclusiv din plante ar fi necesare cca. 154.000 milioane de Ha, care ar putea asigura hrana pentru cca. 38 milioane de oameni.

In Romania nu se produce bioethanol, intreaga cantitate necesara aditivarii benzinei fiind importata. Romania produce insa aproape toata cantitatea de biodiesel.

Tocmai pentru a nu se ajunge intr-o astfel de situatie, Fit for 55 vine si instituie obligatia de a reduce drastic cantitatea de biocombustibili obtinuti din plante cultivate si orientarea catre biocombustibili obtinuti din ulei alimentar uzat, deseuri etc.

In fapt exista trei generatii de biocombustibili:

• Biocombustibili de prima generatie - 1 G -  acestea sunt cele care au o origine in culturile agricole care sunt folosite pentru obtinerea produselor alimentare destinate consumului uman. Aceste sisteme de productie sunt cele mai simple si mai ieftine, deoarece sunt folosite ramasitele productiei acestor alimente. Cu toate acestea, are unele limitari care pot pune in pericol aprovizionarea cu alimente si biodiversitatea prin reducerea speciilor de plantatii din ecosisteme. Cantitatea de biocombustibili din prima generatie se va reduce simtitor in urmatorii ani, redanduse astfel terenurilor culturilor destinate oamenilor si animalelor.
• A doua generatie de biocombustibili - 2 G - se obtine din biomasa produsa in mediul forestier. Aceste materiale sunt lignocelulozice si naturale sunt lemnoase sau fibroase. Sunt biocombustibili care continua sa reduca emisiile de CO2 in atmosfera, dar sunt mai scumpe si mai complicate de produs decat prima generatie.
• Biocombustibili de a treia generatie - 3 G - acestea provin din biomasa care nu este destinata consumului uman sau deseurilor. In aceasta categorie includem microalgele. Tehnicile de biologie moleculara sunt utilizate in productia sa si microalgele pot fi generate pentru productia ulterioara de biocombustibil.

Progrese tehnologice importante se realizeaza in a doua si a treia generatie, deoarece acestea sunt cele mai potrivite pentru a inlocui combustibili fosili care domina piata astazi si vor fi biocombustibilii care s evor produce in viitor pentru a acoperii obligatiile stabilite.

Dumitru Chisalita

Presedinte